Pamflet (un fel de...)
Motto: L’etat c’est moi !
Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei
1643-1715
Am reuşit...
- partea I-
(pentru cine vrea sau are timp să citească)
SCMD a obţinut în anul
pe care ne pregătim să-l încheiem, 2014, o serie de realizări notabile,
nemaiîntâlnite în întrega perioadă de la înfiinţarea sa. Ajunşi în fruntea
organizaţiei prin graţia divină şi voinţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti,
liderii SCMD au depus mari eforturi şi au reuşit să-i conducă pe cei pe care îi
reprezintă pe un drum la capătul căruia este garantată realizarea tuturor
obiectivelor militarilor în rezervă şi în retragere.
Fiind vremea bilanţului unui an agitat, să
încercăm o recapitulare a celor mai importante evenimente şi realizări:
-
cu
ocazia campaniei pentru alegerile europarlamentare, reprezentanţii celor mai
multe filiale din teritoriu au susţinut necesitatea neimplicării explicite de
partea unora sau a altora dintre competitori, atât din cauza simpatiilor
politice diferite ale membrilor de sindicat, aceştia făcând parte de fapt dintr-o
organizaţie profesională, căreia îi sunt interzise activităţile partinice, cât
şi din dorinţa de a evita resentimentele celor împotriva cărora ar fi luat
atitudine în cazul în care SCMD ar fi sprijinit direct pe cineva. Ignorând
aceste avertismente şi bazându-se pe înalta lor capacitate de analiză ,
conducătorii de frunte ai SCMD au decis să se implice nemijlocit, şi prin Domniile Lor să ne
implice şi pe noi, membrii din filiale, în susţinerea Alianţei Naţionale a
Agricultorilor (ANA), cu semnul electoral atât de drag militarilor,
„Tractorul”. Această organizaţie urma, în viziunea conducătorilor noştri, să
spulbere eşichierul politic consacrat al ţării şi să impună în conştiinţa şi în
fruntea publicului noi personalităţi, de mare anvergură, a căror grijă de acolo,
din Parlamentul European, ar fi fost în primul şi în primul rând să satisfacă
cerinţele militarilor în rezervă şi în retragere din România. Că lucrurile au
ieşit cam pe dos, desigur că de vină sunt acele filiale, şi preşedinţii lor,
care nu au sesizat inteligenţa acestei opţiuni şi au refuzat să facă propagandă
„tractoriştilor”, ba chiar i-au îndemnat pe membrii de sindicat să voteze
fiecare după cum îl duce capul, fără să ţină cont de vizionarele indicaţii de
la Centru;
-
apropiindu-se
campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, de fapt evenimentul politic
central al anului în curs, şi ca urmare a eşecului înregistrat la
europarlamentare, când formaţiunea ANA sprijinită deschis de SCMD a adunat
procente nesemnificative din opţiunile electoratului, Comitetul Director a
decis ca de data aceasta SCMD să NU se implice în mod direct în campanie. În
mod eronat, şi prin vot majoritar, de data aceasta, s-a stabilit în cadrul
respectivului organ de conducere că atitudinea „neutralităţii cu arma la
picior” este cea mai indicată pentru organizaţie, lăsând astfel membrilor de
sindicat libertatea să voteze cu cine crede fiecare că este persoana potrivită
pentru ocuparea celei mai înalte poziţii politice în stat. În felul acesta, ar
fi urmat ca SCMD să-şi stabilească strategia pentru susţinerea intereselor
militarilor în funcţie de rezultatul final al scrutinului. Manifestând aceeaşi
intuiţie şi clarviziune politică ca şi în situaţia precedentă, conducerea SCMD
a decis ca printr-o organizaţie „năşită” tot de liderii noştri, şi anume
„Alternativa Naţională Română”, să-l promoveze în campanie pe un politician destul
de cunoscut dar cam „stafidit”, care prezentat ca „soluţia salvatoare” urma, odată
ajuns Preşedintele României, să promulge imediat actele normative solicitate de
militari în decursul ultimilor ani, şi refuzate sau amânate de guvernările
succesive. Deoarece acţiunea, care a stârnit stupefacţia multor membri de
sindicat , era pe punctul de a cădea în
ridicol, conducerea SCMD s-a implicat în mod deschis, de data aceasta ,
proclamând pe pagina principală a blogului propriu încrederea şi în alţi
candidaţi, din care unul era un politician catalogat ca trădător al propriei
formaţiuni politice pe care a condus-o cândva, iar altul, un demnitar care faţă
de promisiunile făcute militarilor pe vremea când era în opoziţie, odată ajuns
la Putere se dovedise a fi un fariseu.
VA URMA
Col(r) Radu AROMÂNESEI
