joi, 18 decembrie 2014

CONTINUARE

Pamflet (un fel de...)



Motto: L’etat c’est moi !
Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei
1643-1715

Am reuşit...

 

-  partea a III-a -

(pentru cine vrea sau are timp să citească)

-         deoarece în acest an se împlinea termenul la care urma, conform statutului, să expire mandatul actualei conduceri, s-a hotărât ca în acelaşi timp să se adopte un nou statut, actualizat în funcţie de „lecţiile învăţate” în perioada de desfăşurare a activităţii, un statut care să reprezinte adaptarea necesară la noile realităţi şi care să devină piatra de temelie a unui nou SCMD. În această ordine de idei, unele filiale au elaborat, de capul lor dar în urma unor intense consultări, un proiect de statut conform principiilor corespunzătoare unei organizaţii realmente democratice. Se încerca astfel punerea bazei pentru a asigura desfăşurarea de acţiuni viitoare care să corespundă, în primul rând, intereselor şi obiectivelor membrilor sindicatului. Ignorat de conducerea SCMD, acest proiect a fost adus la cunoştinţa militarilor în rezervă şi în retragere prin alte mijloace decât cele ale sindicatului, în schimb fiind popularizat aşa-zisul proiect al Departamentului Juridic, care conţinea doar modificări, pe ici pe colo, ale statului originar şi prin care se garanta, nu-i aşa ?, obţinerea aceloraşi succese răsunătoare, ca şi până atunci, în activitatea de susţinere a intereselor militarilor;
-         în luna octombrie am fost martorii desfăşurării  lucrărilor istoricului CNR „de salvare a unităţii sindicatului”.De fapt al "Marii şmecherii"! Cu ordinea de zi niţel modificată faţă de cea stabilită în Comitetul Director, astfel că indiferent de pericolele cu care se va confrunta organizaţia, conducerea ei să fie conservată, s-a pierdut timpul, (scuzaţi, am vrut să spun că s-a continuat) cu discutarea şi aprobarea PE ARTICOLE a noului statut, adică a aceluia ce urma să marcheze o modificare esenţială în felul în care va fi condus şi cum va acţiona sindicatul de acum înaite. Discuţiile au fost constructive, argumentele şi contraargumentele au fost bine cumpănite, astfel că la finalul celei de a doua zile s-a reuşit să se schimbe totul fără a se modifica mai nimic, decât unele aspecte, evident , neesenţiale. Spre bucuria şi satisfacţia întregii asistenţe, sau mai degrabă a majorităţii „salvatoare”,  epuizată de efortul depus în cele două zile de dezbateri maraton, s-a anunţat că noul şi revoluţionarul statut nu va mai fi votat „in integrum”, deoarece aceasta ar presupune şi obligaţia de a fi depus la judecătorie, alături de alte documente cerute de lege. În felul acesta ar fi existat posibilitatea, de fapt certitudinea, ca instanţa să constate starea de indubitabilă ilegalitate în care se scaldă organizaţia noastră, iar consecinţele ar fi  fost dezastruoase, deoarece militarii în rezervă şi în retragere ar rămâne fără cea mai teribilă organizaţie care le apără şi le promovează interesele. Prin urmare, s-a decis ca rostul acestui CNR să fi fost, de fapt, numai prorogarea (adică prelungirea) activităţii actualei conduceri. Până când ? Evident, până la calendele greceşti...;
-         desigur, după o asemenea victorie istorică a conducerii SCMD, nu puteau să fie cruţaţi cei care au îndrăznit să atenteze la unitatea de granit din jurul liderilor şi la modul acestora de conducere a SCMD. Aşa că unii au fost luaţi în vizor mai voalat, iar cei mai incisivi şi mai puţin atenţi la modul de exprimare au avut parte de acuzaţii vehemente, toate indicând faptul că nemernicii care au încercat să impună noi reguli în funcţionarea SCMD au fost agenţi băsişti, fracţionişti, dizidenţi, oameni corupţi care nu au alt scop decât distrugerea sindicatului în folosul propriului interes şi în defavoarea istoricei şi merituoasei sale conduceri. Despre masa de membri nu are rost să vorbim, deoarece ei au doar dreptul de a trimite cotizaţia la Centru şi de a fi reprezentaţi de persoane realmente fidele intereselor...sindicatului, desigur.
VA URMA
Col(r) Radu AROMÂNESEI