Domnule preşedinte al Senatului,
domnule preşedinte al Camerei
Deputaţilor,
domnule prim-ministru,
domnule preşedinte Ion Iliescu,
domnule preşedinte Emil Constantinescu,
Prea Fericirea Voastră,
Înalt
Prea Sfiinţia Voastră, stimaţi reprezentanţi ai cultelor,
Alteţa Voastră
Regală,
stimaţi membri ai Parlamentului României,
doamnelor şi domnilor
miniştri,
excelenţa voastră domnule decan al Corpului Diplomatic,
excelenţele voastre doamnelor şi domnilor ambasadori şi reprezentanţi ai
misiunilor diplomatice,
domnule preşedinte al Curţii Constituţionale,
doamnelor şi domnilor judecători ai Curţii Constituţionale,
doamnelor şi
domnilor magistraţi,
domnule Avocat al Poporului,
excelenţele voastre,
stimaţi cetăţeni, dragi compatrioţi,
stau aici, în faţa dvs, astăzi
conştient de miza acestui moment pentru viitorul României. Sunt
recunoscător şi onorat de încrederea pe care cetăţenii României mi-au
acordat-o, aceea de a fi preşedintele lor, şi îi asigur că voi fi
preşedintele tuturor românilor. Sunt profund mişcat de dragostea de ţară
care a stat în spatele participării la vot, de aspiraţia spre libertate
şi prosperitate a românilor. Vă mulţumesc vouă, tuturor concetăţenilor
mei, pentru că aţi arătat lumii întregi adevărata faţă a României. La 25
de ani după căderea comunismului aţi făcut încă o dată să triumfe
democraţia şi participarea. Se vorbeşte foarte mult în aceste zile
despre aşteptări, despre speranţele pe care românii şi le pun în viitor,
despre semnalul dat de votul din 16 noiembrie. Şi după valul de
entuziasm o îndoială din trecut pare a-şi face loc încet pentru unii:
dar dacă aşteptările mari duc la dezamăgiri?/dstanesc/ Eu vreau să
dărâmăm şi această îndoială, aşa cum am dărâmat şi altele. Şi le spun
românilor clar: aşteptările mari pot duce la rezultate mari şi vor duce,
pentru că aşteptări mari înseamnă mai multă responsabilitate, mai mult
efort, mai multă seriozitate şi mai multă muncă din partea tuturor, iar
eu voi fi primul. Momentul în care clasa politică începe să se ridice la
înălţimea aşteptărilor nu poate întârzia mult şi nu frica de dezamăgire
trebuie să mişte oamenii politici, ci faptul că România se schimbă, că o
naţiune de cetăţeni cu aspiraţii, idealuri şi valori, nu va mai accepta
să fie reprezentată decât de o clasă politică pe măsură.
Doamnelor şi domnilor,
România lucrului bine făcut este angajamentul pe care mi l-am luat în faţa oamenilor şi cu care pornesc pe acest drum. Îmi propun ca la sfârşitul mandatului meu de preşedinte, România să fie spaţiul unei alte stări de spirit, al unui alt climat social, în care să-şi găsească în sfârşit loc stabilitatea, aprecierea valorii şi calmul. Nu calmul aparent, dat de absenţa dezbaterii, nu calmul în spatele căruia se ascunde resemnarea, ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru că există opţiuni de încrederea că prosperitatea vine când fiecare îşi face treaba şi de convingerea că împreună suntem puternici. O Românie în care stabilitatea, calmul şi aprecierea valorii devin reperele normalităţii va fi, fără îndoială, una atractivă pentru investiţii. Locurile de muncă şi prosperitatea pe care toţi românii ni le dorim nu au cum să apară decât într-un asemenea climat. România nu are nevoie să rămână ţara proiectelor mereu începute şi niciodată terminate, de la Constituţie la autostrăzi, ţara vorbelor frumoase şi faptelor puţine, ţara care face legi pentru prezent, nu pentru viitor, pentru interese particulare, nu pentru binele comun. România nu poate să rămână ţara aşteptărilor mari şi rezultatelor mici, ţara timpului irosit şi oportunităţilor ratate şi nu va rămâne. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârşit, că am construit instituţii solide, că am făcut legi şi reguli durabile. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu să avem satisfacţia de a fi valorificat fiecare şansă şi de a fi lăsat în urmă România mai puternică şi mai unită. Dar pentru asta trebuie să ne apucăm de treabă. Lucrurile nu se vor întâmpla nici peste noapte nici de la sine. La fiecare etapă vom avea de înfruntat provocări şi capcane, iar rezistenţa la schimbare şi teama de nou care adesea sunt cele mai mari în interiorul sistemului nu trebuie subestimate. Dar le vom depăşi pe toate dacă avem mereu în minte ce ne-am angajat să constrruim. Doamnelor şi domnilor, primul pas în aceast proces este reconstrucţia instituţiilor politice chemate să reprezinte cetăţenii şi să exercite puterea la toate nivelurile. Anul 2015 trebuie să fie dedicat reformării acestora şi construirii unui edificiu statal durabil, pentru 50, nu pentru 5 ani. Şi mă adresez aici în primul rând reprezentanţilor partidelor politice. Mă bucur să constat că există deschiderea pe care am cerut-o pentru a începe discuţiile cu privire la revizuirea Constituţiei şi modernizarea ei, schimbarea legislaţiei electorale, alegerea parlamentului, inclusiv reducerea numărului de parlamentari, alegerea autorităţilor locale, votul prin corespondenţă şi votul electronic, schimbarea legislaţiei partidelor politice incluzând aici şi finanţarea lor şi a campaniilor electorale. Marea capcană, reforma instituţiilor politice, este să o gândim pentru noi, astăzi. Absenţa abordării pe termen lung este la fel de păguboasă ca şi absenţa schimbării.
România lucrului bine făcut este angajamentul pe care mi l-am luat în faţa oamenilor şi cu care pornesc pe acest drum. Îmi propun ca la sfârşitul mandatului meu de preşedinte, România să fie spaţiul unei alte stări de spirit, al unui alt climat social, în care să-şi găsească în sfârşit loc stabilitatea, aprecierea valorii şi calmul. Nu calmul aparent, dat de absenţa dezbaterii, nu calmul în spatele căruia se ascunde resemnarea, ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru că există opţiuni de încrederea că prosperitatea vine când fiecare îşi face treaba şi de convingerea că împreună suntem puternici. O Românie în care stabilitatea, calmul şi aprecierea valorii devin reperele normalităţii va fi, fără îndoială, una atractivă pentru investiţii. Locurile de muncă şi prosperitatea pe care toţi românii ni le dorim nu au cum să apară decât într-un asemenea climat. România nu are nevoie să rămână ţara proiectelor mereu începute şi niciodată terminate, de la Constituţie la autostrăzi, ţara vorbelor frumoase şi faptelor puţine, ţara care face legi pentru prezent, nu pentru viitor, pentru interese particulare, nu pentru binele comun. România nu poate să rămână ţara aşteptărilor mari şi rezultatelor mici, ţara timpului irosit şi oportunităţilor ratate şi nu va rămâne. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârşit, că am construit instituţii solide, că am făcut legi şi reguli durabile. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu să avem satisfacţia de a fi valorificat fiecare şansă şi de a fi lăsat în urmă România mai puternică şi mai unită. Dar pentru asta trebuie să ne apucăm de treabă. Lucrurile nu se vor întâmpla nici peste noapte nici de la sine. La fiecare etapă vom avea de înfruntat provocări şi capcane, iar rezistenţa la schimbare şi teama de nou care adesea sunt cele mai mari în interiorul sistemului nu trebuie subestimate. Dar le vom depăşi pe toate dacă avem mereu în minte ce ne-am angajat să constrruim. Doamnelor şi domnilor, primul pas în aceast proces este reconstrucţia instituţiilor politice chemate să reprezinte cetăţenii şi să exercite puterea la toate nivelurile. Anul 2015 trebuie să fie dedicat reformării acestora şi construirii unui edificiu statal durabil, pentru 50, nu pentru 5 ani. Şi mă adresez aici în primul rând reprezentanţilor partidelor politice. Mă bucur să constat că există deschiderea pe care am cerut-o pentru a începe discuţiile cu privire la revizuirea Constituţiei şi modernizarea ei, schimbarea legislaţiei electorale, alegerea parlamentului, inclusiv reducerea numărului de parlamentari, alegerea autorităţilor locale, votul prin corespondenţă şi votul electronic, schimbarea legislaţiei partidelor politice incluzând aici şi finanţarea lor şi a campaniilor electorale. Marea capcană, reforma instituţiilor politice, este să o gândim pentru noi, astăzi. Absenţa abordării pe termen lung este la fel de păguboasă ca şi absenţa schimbării.
Înţeleg raţiunile politice, înţeleg
mecanismele din interiorul partidelor, dar vă rog pe cei din partide să
înţelegeţi în egală măsură că nu mai putem lua decizii conjuncturale, că
reconstrucţia instituţiilor politice nu poate porni de la calcule de
partid, de la interese particulare, de la distribuiri de funcţii şi nici
de la strategii pentru următoarele alegeri. Sper că avem cu toţii
înţelepciunea de a nu repeta erorile din trecut, dacă există cu adevărat
voinţă politică şi nu doar declaraţii de intenţie, atunci vom lua
decizii care conduc la o construcţie durabilă, dincolo de interesele
partizane şi de moment. În domeniul statului de drept şi independenţei
justiţiei, precum şi a luptei anti-corupţie, paşii făcuţi până acum
trebuie cu necesitate continuaţi. Garantarea lor şi acţiunea spiritului
lor trebuie să devină normalitate în România. Preşedintele are un rol
important în acest sens, pe care desigur îl voi asuma dar este nevoie de
înţelegerea clară la nivelul întregii clase politice a unui principiu,
nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de
corupţie. Mi-aş dori ca la sfârşitul mandatului meu corupţia să nu mai
figureze pe agenda publică, instituţiile să funcţioneze pentru cetăţeni,
iar oamenii politici să fi înţeles în mod definitiv că se află în
serviciul public şi nu pentru interese personale sau de grup. Doamnelor
şi domnilor, al doilea capitol esenţial pe care îl avem de reconstruit
este acela al marilor sisteme publice, şi nu doar atât, va trebui să ne
uităm în perspectivă şi să ne întrebăm cum facem ca ele să funcţioneze,
nu doar acum, ci peste una sau două generaţii./aboboc/dstanesc/ Cu toţii
spunem de ani de zile: educaţia este o prioritate, vrem reforma
sistemului sanitar, vrem un sistem de pensii care asigură o viaţă
decentă. Deşi toţi afirmăm că ni le dorim, totuşi, de ce nu le avem? Cum
se face că deşi le stabilim ca priorităţi, educaţia şi sănătatea sunt
primele care suportă consecinţele crizelor, circumstanţelor şi
calculelor politice. Sunt întrebări cu răspunsuri cunoscute. Dacă azi
închidem un capitol de 25 de ani şi asumăm un nou început, atunci e
momentul să ne raportăm altfel şi la marile sisteme publice – cum
construim un sistem de educaţie performant şi competitiv, cum arată un
sistem de sănătate corect şi eficient, cum facem ca România să poată
plăti pensii decente pe termen lung, cum răspundem la problema
demografică? Cu aceste teme va trebui să ne aşezăm la masa dialogului şi
în jurul lor să construim consens. În cel mai scurt timp voi chema la
ocnsultări partidele politice pentru a decide împreună pe trei chestiuni
fundamentale: ce obiective de ţară ne asumăm la aceste capitole, o
modalitate de lucru şi de dialog permanent şi un calendar pe etape şi
acţiuni pentru a trece de la vorbe la fapte. Guvernele nu vor găsi
niciodată suficienţi bani pentru educaţie şi sănătate, nu vor avea
niciodată curajul unor schimbări de substanţă, chiar al unor regândiri
de sistem dacă nu vor şti încotro merg şi unde vor să ajungă. Marile
transformări nu se fac aşteptând condiţiile sociale, economice şi
politice perfecte, ci asumând o viziune şi lucrând necontenit cu
responsabilitate şi determinare pentru a o împlini. Când vor face acest
lucru, românii nuş-i vor mai căuta viitorul dincolo de graniţele ţării
iar cei plecaţi vor să se întoarcă. Şi chiar dacă reconstrucţia nu e
încă gata, vor dori să contribuie la ea, pentru că în acel moment
România va fi o ţară în care politicienii respectă cetăţenii, o ţară
care ştie ce vrea şi încotro se îndreaptă.
Doamnelor şi domnilor, dacă în planul
politicii interne avem de reconstruit instituţii şi sisteme, în planul
politicii externe şi de securitate, România îşi reconfirmă opţiunile şi
îşi asumă roluri noi. Clasa politică are multe defecte, dar are un merit
important: acela de a fi asumat împreună o opţiune clară şi
ireversibilă în ceea ce priveşte politica externă, acela de a fi
asigurat României securitatea naţională. Cei trei piloni ai politicii
noastre externe sunt: parteneriatul strategic cu SUA, apartenenţa la
NATO şi la Uniunea Europeană. Cuvintele cheie în ceea ce priveşte
politica noastră externă sunt: continuitate şi predictibilitate. Liniile
strategice în care statul român este angajat vor fi urmate în timpul
mandatului meu de preşedinte. Doresc să facem chiar mai mult, să
aprofundăm parteneriatul strategic cu SUA nu doar în zona militară, ci
şi în zona schimburilor economice şi culturale, iar în ceea ce priveşte
calitatea noastră de membru al NATO, vreau să spun un lucru foarte clar –
nu putem fi doar beneficiarii unui sistem de securitate, ci trebuie să
asumăm şi rolul de furnizori de securitate. Am spus limpede, este nevoie
de o creştere a bugetului apărării până la cel puţin 2% din PIB. Vă
propun dumneavoastră, tuturor partidelor parlamentaren să avem un
consens pe această temă, inclusiv pentru menţinerea acestui nivel de
buget pe termen lung. Dacă este nevoie, voi merge şi voi discuta cu
partenerii noştri europeni acest proiect absolut necesar în actualul
context geopolitic. Îmi propun ca în primele şase luni ale mandatului,
conform atribuţiilor mele constituţionale, să prezint Strategia
naţională de apărare a României. Nu în ultimul rând, avem de gândit
împreună, putere şi opoziţie, asupra rolulului nostru în Uniunea
Europeană. Îmi doresc o voce mai puternică a României în concertul
european, un profil mai solid, o contribuţie mai mare la ceea ce
înseamnă construcţia unei Europa unite./ovidiu
Doamnelor şi domnilor, cred că salutăm cu
toţii rezultatele alegerilor din Republica Moldova, rezultate care au
reafirmat o opţiune clară a majorităţii pentru un parcurs european. Pe
noi, acest rezultat ne obligă ca în următorii ani să fim sprijinul cel
mai important al fraţilor noştri de peste Prut, pentru ca obiectivele
lor de integrare europeană să se transforme din deziderat în realitate.
Vă propun dumneavoastră, partidelor parlamentare, dar şi tuturor
actorilor sociali, mediului academic, să organizăm un consens naţional
în jurul acestui obiectiv. Aici nu e vorba doar de declaraţii, ci mai
ales de formule de acţiune concrete, prin care sprijinul nostru faţă de
integrarea europeană a Republicii Moldova să fie efectiv şi eficient.
Stimaţi invitaţi, doamnelor şi domnilor, dragi români,
Cu toţii ne dorim o transformare profundă a societăţii în care trăim, a României în ansamblul său. Schimbările de legislaţie sunt doar un pas. Ele vor trebui însoţite de o schimbare de mentalităţi, practici şi mod de lucru. Îmi doresc o Românie scoasă din sfera senzaţionalului devenit cotidian, o Românie în care nu e timp de spectacol, pentru că puterea şi opoziţia lucrează. Şi preşedintele, şi guvernul, şi parlamentul lucrează. Fiecare, cu atribuţiile sale şi din poziţia sa. Una din practicile pe care ar trebui să le lăsăm în trecut, acum, la încheierea acestei etape istorice, sunt declaraţiile de complezenţă. Ele ştirbesc încrederea şi nu folosesc la nimic. Lucrul bine făcut înseamnă că vom construi consens, dar consens nu doar în declaraţii, ci în acţiune, cu rezultate măsurabile. Înseamnă că periodic, avem datoria de a veni în faţa românilor, de a comunica onest şi responsabil ce etape am parcurs, în ce stadiu suntem, cât am făcut din ce ne-am angajat şi ce urmează mai departe. Aşa voi proceda eu, în calitate de preşedinte. Mai presus de toate însă, îmi doresc o naţiune puternică.
Stimaţi invitaţi, doamnelor şi domnilor, dragi români,
Cu toţii ne dorim o transformare profundă a societăţii în care trăim, a României în ansamblul său. Schimbările de legislaţie sunt doar un pas. Ele vor trebui însoţite de o schimbare de mentalităţi, practici şi mod de lucru. Îmi doresc o Românie scoasă din sfera senzaţionalului devenit cotidian, o Românie în care nu e timp de spectacol, pentru că puterea şi opoziţia lucrează. Şi preşedintele, şi guvernul, şi parlamentul lucrează. Fiecare, cu atribuţiile sale şi din poziţia sa. Una din practicile pe care ar trebui să le lăsăm în trecut, acum, la încheierea acestei etape istorice, sunt declaraţiile de complezenţă. Ele ştirbesc încrederea şi nu folosesc la nimic. Lucrul bine făcut înseamnă că vom construi consens, dar consens nu doar în declaraţii, ci în acţiune, cu rezultate măsurabile. Înseamnă că periodic, avem datoria de a veni în faţa românilor, de a comunica onest şi responsabil ce etape am parcurs, în ce stadiu suntem, cât am făcut din ce ne-am angajat şi ce urmează mai departe. Aşa voi proceda eu, în calitate de preşedinte. Mai presus de toate însă, îmi doresc o naţiune puternică.
Aşa voi proceda eu, în calitate de
preşedinte. Mai presus de toate, însă, îmi doresc o naţiune puternică.
naţiunea română este mai mare decât suma intereselor, ambiţiilor şi
chiar reuşitelor individuale. Nu suntem doar un grup de oameni pe care
îi leagă o comuniune de tradiţii, limbă, istorie şi spaţiu. Suntem o
singură naţiune cu valori şi mai ales obiective, o naţiune de cetăţeni
care ştie ce vrea în Europa, în lume şi mai ales care ştie ce vrea
pentru sine. Este o onoare pentru mine să fiu preşedintele acestei
naţiuni. Vreau ca pentru fiecare român să fie în mod autentic o onoare
şi o mândrie că face parte din această naţiune. Trăim într-o lume în
care vrem ca lucrurile să se mişte repede şi rezultatele să fie
imediate, într-o lume în care să ceri cuiva încredere şi răbdare e o
provocare, iar să ai încredere şi răbdare e o provocare şi mai mare şi
totuşi, vi le cer. Nu pentru mine, ci încredere şi răbdare unii cu
alţii, între noi înşine şi cu noi înşine, ca naţiune, pentru că doar cu
ele putem face o construcţie durabilă. Îmi pun întreaga putere şi
pricepere la dispoziţia poporului român, ca peste cinci ani să putem
spune că România este ţara care a uimit lumea prin transformarea şi
reconstrucţia ei.
Vă mulţumesc!
