joi, 22 ianuarie 2015

CONDOLEANTE

Suntem alaturi de familia colegului nostru Maior in rezerva CNAB VIRGIL-ANTONEL, secretar al Filialei Ineu, care a primit o lovitura crunta prin decesul fiicei sale  RACIOV RAMONA-CRISTINA. O boala necrutatoare secerat-o, la numai 29 de ani si la 8 luni dupa ce a adus pe lume un baietel. Tragedia s-a produs la o clinica din Londra, avandu-i la capatai pe toti cei dragi.

DUMNEZEU SA O ODIHNESCA pe RACIOV-RAMONA-CRISTINA, iar familiei multa putere sa poata trece peste o astfel de tragedie.

marți, 6 ianuarie 2015

GUVERNUL ROMANIEI, A GASIT SOLUTIA PENTRU SANATATEA ROMANILOR

 
In acest sens, Ministerul Finantelor Publice a identificat o sursa sigura pentru cresterea contributiei de asigurari sociale de sanatate. Pentru a ma face cat mai bine inteles, sa o luam pe indelete. Pa cand era Seful Executivului, domnul Nicolae Vacaroiu ne-a pricopsit cu celebrele cupoane de privatizare, care, tranformate in actiuni la diferite societati comerciale sau de investitii financiare, ar fi ridicat nivelul de trai pe vatrai al posesorilor. Ca ne-am umplut de bani, din dividendele produse de actiunile cu pricina, nu mai e un secret pentru nimeni. Asa ca, Guvernul condus de domnul Ponta a trecut la treaba, si a inceput sa adune banii necesari sanatatii. Ca sa nu mai lungim vorba, exemplificam prin DECIZIA DE IMPUNERE ANUALA, prezentata mai jos prin care la un venit din investitii (cupoanele respective au fost investitii serioase nu gluma) pe anul 2012 de 12 (doisprezece) lei va trebui sa platesc fiscului (in termen de 60 de zile) suma de 468 de lei.Daca cineva are ceva de adaugat, e liber sa o faca. Mie mi-a pierit piuitul cand am deschis plicul.

duminică, 21 decembrie 2014

Discursul Domnului Klaus Iohannis la investirea în funcţia de Preşedinte al României



Domnule preşedinte al Senatului, 
domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, 
domnule prim-ministru, 
domnule preşedinte Ion Iliescu, 
domnule preşedinte Emil Constantinescu, 
Prea Fericirea Voastră, 
Înalt Prea Sfiinţia Voastră, stimaţi reprezentanţi ai cultelor, 
Alteţa Voastră Regală, 
stimaţi membri ai Parlamentului României, 
doamnelor şi domnilor miniştri, 
excelenţa voastră domnule decan al Corpului Diplomatic, 
excelenţele voastre doamnelor şi domnilor ambasadori şi reprezentanţi ai misiunilor diplomatice,
 domnule preşedinte al Curţii Constituţionale, 
doamnelor şi domnilor judecători ai Curţii Constituţionale, 
doamnelor şi domnilor magistraţi, 
domnule Avocat al Poporului, 
excelenţele voastre, 
stimaţi cetăţeni, dragi compatrioţi, 
stau aici, în faţa dvs, astăzi conştient de miza acestui moment pentru viitorul României. Sunt recunoscător şi onorat de încrederea pe care cetăţenii României mi-au acordat-o, aceea de a fi preşedintele lor, şi îi asigur că voi fi preşedintele tuturor românilor. Sunt profund mişcat de dragostea de ţară care a stat în spatele participării la vot, de aspiraţia spre libertate şi prosperitate a românilor. Vă mulţumesc vouă, tuturor concetăţenilor mei, pentru că aţi arătat lumii întregi adevărata faţă a României. La 25 de ani după căderea comunismului aţi făcut încă o dată să triumfe democraţia şi participarea. Se vorbeşte foarte mult în aceste zile despre aşteptări, despre speranţele pe care românii şi le pun în viitor, despre semnalul dat de votul din 16 noiembrie. Şi după valul de entuziasm o îndoială din trecut pare a-şi face loc încet pentru unii: dar dacă aşteptările mari duc la dezamăgiri?/dstanesc/ Eu vreau să dărâmăm şi această îndoială, aşa cum am dărâmat şi altele. Şi le spun românilor clar: aşteptările mari pot duce la rezultate mari şi vor duce, pentru că aşteptări mari înseamnă mai multă responsabilitate, mai mult efort, mai multă seriozitate şi mai multă muncă din partea tuturor, iar eu voi fi primul. Momentul în care clasa politică începe să se ridice la înălţimea aşteptărilor nu poate întârzia mult şi nu frica de dezamăgire trebuie să mişte oamenii politici, ci faptul că România se schimbă, că o naţiune de cetăţeni cu aspiraţii, idealuri şi valori, nu va mai accepta să fie reprezentată decât de o clasă politică pe măsură.

Doamnelor şi domnilor,
România lucrului bine făcut este angajamentul pe care mi l-am luat în faţa oamenilor şi cu care pornesc pe acest drum. Îmi propun ca la sfârşitul mandatului meu de preşedinte, România să fie spaţiul unei alte stări de spirit, al unui alt climat social, în care să-şi găsească în sfârşit loc stabilitatea, aprecierea valorii şi calmul. Nu calmul aparent, dat de absenţa dezbaterii, nu calmul în spatele căruia se ascunde resemnarea, ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru că există opţiuni de încrederea că prosperitatea vine când fiecare îşi face treaba şi de convingerea că împreună suntem puternici. O Românie în care stabilitatea, calmul şi aprecierea valorii devin reperele normalităţii va fi, fără îndoială, una atractivă pentru investiţii. Locurile de muncă şi prosperitatea pe care toţi românii ni le dorim nu au cum să apară decât într-un asemenea climat. România nu are nevoie să rămână ţara proiectelor mereu începute şi niciodată terminate, de la Constituţie la autostrăzi, ţara vorbelor frumoase şi faptelor puţine, ţara care face legi pentru prezent, nu pentru viitor, pentru interese particulare, nu pentru binele comun. România nu poate să rămână ţara aşteptărilor mari şi rezultatelor mici, ţara timpului irosit şi oportunităţilor ratate şi nu va rămâne. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârşit, că am construit instituţii solide, că am făcut legi şi reguli durabile. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu să avem satisfacţia de a fi valorificat fiecare şansă şi de a fi lăsat în urmă  România mai puternică şi mai unită. Dar pentru asta trebuie să ne apucăm de treabă. Lucrurile nu se vor întâmpla nici peste noapte nici de la sine. La fiecare etapă vom avea de înfruntat provocări şi capcane, iar rezistenţa la schimbare şi teama de nou care adesea sunt cele mai mari în interiorul sistemului nu trebuie subestimate. Dar le vom depăşi pe toate dacă avem mereu în minte ce ne-am angajat să constrruim. Doamnelor şi domnilor, primul pas în aceast proces este reconstrucţia instituţiilor politice chemate să reprezinte cetăţenii şi să exercite puterea la toate nivelurile. Anul 2015 trebuie să fie dedicat reformării acestora şi construirii unui edificiu statal durabil, pentru 50, nu pentru 5 ani. Şi mă adresez aici în primul rând reprezentanţilor partidelor politice. Mă bucur să constat că există deschiderea pe care am cerut-o pentru a începe discuţiile cu privire la revizuirea Constituţiei şi modernizarea ei, schimbarea legislaţiei electorale, alegerea parlamentului, inclusiv reducerea numărului de parlamentari, alegerea autorităţilor locale, votul prin corespondenţă şi votul electronic, schimbarea legislaţiei partidelor politice incluzând aici şi finanţarea lor şi a campaniilor electorale. Marea capcană, reforma instituţiilor politice, este să o gândim pentru noi, astăzi. Absenţa abordării pe termen lung este la fel de păguboasă ca şi absenţa schimbării.

Înţeleg raţiunile politice, înţeleg mecanismele din interiorul partidelor, dar vă rog pe cei din partide să înţelegeţi în egală măsură că nu mai putem lua decizii conjuncturale, că reconstrucţia instituţiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de funcţii şi nici de la strategii pentru următoarele alegeri. Sper că avem cu toţii înţelepciunea de a nu repeta erorile din trecut, dacă există cu adevărat voinţă politică şi nu doar declaraţii de intenţie, atunci vom lua decizii care conduc la o construcţie durabilă, dincolo de interesele partizane şi de moment. În domeniul statului de drept şi independenţei justiţiei, precum şi a luptei anti-corupţie, paşii făcuţi până acum trebuie cu necesitate continuaţi. Garantarea lor şi acţiunea spiritului lor trebuie să devină normalitate în România. Preşedintele are un rol important în acest sens, pe care desigur îl voi asuma dar este nevoie de înţelegerea clară la nivelul întregii clase politice a unui principiu, nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de corupţie. Mi-aş dori ca la sfârşitul mandatului meu corupţia să nu mai figureze pe agenda publică, instituţiile să funcţioneze pentru cetăţeni, iar oamenii politici să fi înţeles în mod definitiv că se află în serviciul public şi nu pentru interese personale sau de grup. Doamnelor şi domnilor, al doilea capitol esenţial pe care îl avem de reconstruit este acela al marilor sisteme publice, şi nu doar atât, va trebui să ne uităm în perspectivă şi să ne întrebăm cum facem ca ele să funcţioneze, nu doar acum, ci peste una sau două generaţii./aboboc/dstanesc/ Cu toţii spunem de ani de zile: educaţia este o prioritate, vrem reforma sistemului sanitar, vrem un sistem de pensii care asigură o viaţă decentă. Deşi toţi afirmăm că ni le dorim, totuşi, de ce nu le avem? Cum se face că deşi le stabilim ca priorităţi, educaţia şi sănătatea sunt primele care suportă consecinţele crizelor, circumstanţelor şi calculelor politice. Sunt întrebări cu răspunsuri cunoscute. Dacă azi închidem un capitol de 25 de ani şi asumăm un nou început, atunci e momentul să ne raportăm altfel şi la marile sisteme publice – cum construim un sistem de educaţie performant şi competitiv, cum arată un sistem de sănătate corect şi eficient, cum facem ca România să poată plăti pensii decente pe termen lung, cum răspundem la problema demografică? Cu aceste teme va trebui să ne aşezăm la masa dialogului şi în jurul lor să construim consens. În cel mai scurt timp voi chema la ocnsultări partidele politice pentru a decide împreună pe trei chestiuni fundamentale: ce obiective de ţară ne asumăm la aceste capitole, o modalitate de lucru şi de dialog permanent şi un calendar pe etape şi acţiuni pentru a trece de la vorbe la fapte. Guvernele nu vor găsi niciodată suficienţi bani pentru educaţie şi sănătate, nu vor avea niciodată curajul unor schimbări de substanţă, chiar al unor regândiri de sistem dacă nu vor şti încotro merg şi unde vor să ajungă. Marile transformări nu se fac aşteptând condiţiile sociale, economice şi politice perfecte, ci asumând o viziune şi lucrând necontenit cu responsabilitate şi determinare pentru a o împlini. Când vor face acest lucru, românii nuş-i vor mai căuta viitorul dincolo de graniţele ţării iar cei plecaţi vor să se întoarcă. Şi chiar dacă reconstrucţia nu e încă gata, vor dori să contribuie la ea, pentru că în acel moment România va fi o ţară în care politicienii respectă cetăţenii, o ţară care ştie ce vrea şi încotro se îndreaptă.

Doamnelor şi domnilor, dacă în planul politicii interne avem de reconstruit instituţii şi sisteme, în planul politicii externe şi de securitate, România îşi reconfirmă opţiunile şi îşi asumă roluri noi. Clasa politică are multe defecte, dar are un merit important: acela de a fi asumat împreună o opţiune clară şi ireversibilă în ceea ce priveşte politica externă, acela de a fi asigurat României securitatea naţională. Cei trei piloni ai politicii noastre externe sunt: parteneriatul strategic cu SUA, apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană. Cuvintele cheie în ceea ce priveşte politica noastră externă sunt: continuitate şi predictibilitate. Liniile strategice în care statul român este angajat vor fi urmate în timpul mandatului meu de preşedinte. Doresc să facem chiar mai mult, să aprofundăm parteneriatul strategic cu SUA nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale, iar în ceea ce priveşte calitatea noastră de membru al NATO, vreau să spun un lucru foarte clar – nu putem fi doar beneficiarii unui sistem de securitate, ci trebuie să asumăm şi rolul de furnizori de securitate. Am spus limpede, este nevoie de o creştere a bugetului apărării până la cel puţin 2% din PIB. Vă propun dumneavoastră, tuturor partidelor parlamentaren să avem un consens pe această temă, inclusiv pentru menţinerea acestui nivel de buget pe termen lung. Dacă este nevoie, voi merge şi voi discuta cu partenerii noştri europeni acest proiect absolut necesar în actualul context geopolitic. Îmi propun ca în primele şase luni ale mandatului, conform atribuţiilor mele constituţionale, să prezint Strategia naţională de apărare a României. Nu în ultimul rând, avem de gândit împreună, putere şi opoziţie, asupra rolulului nostru în Uniunea Europeană. Îmi doresc o voce mai puternică a României în concertul european, un profil mai solid, o contribuţie mai mare la ceea ce înseamnă construcţia unei Europa unite./ovidiu

Doamnelor şi domnilor, cred că salutăm cu toţii rezultatele alegerilor din Republica Moldova, rezultate care au reafirmat o opţiune clară a majorităţii pentru un parcurs european. Pe noi, acest rezultat ne obligă ca în următorii ani să fim sprijinul cel mai important al fraţilor noştri de peste Prut, pentru ca obiectivele lor de integrare europeană să se transforme din deziderat în realitate. Vă propun dumneavoastră, partidelor parlamentare, dar şi tuturor actorilor sociali, mediului academic, să organizăm un consens naţional în jurul acestui obiectiv. Aici nu e vorba doar de declaraţii, ci mai ales de formule de acţiune concrete, prin care sprijinul nostru faţă de integrarea europeană a Republicii Moldova să fie efectiv şi eficient.
Stimaţi invitaţi, doamnelor şi domnilor, dragi români,
Cu toţii ne dorim o transformare profundă a societăţii în care trăim, a României în ansamblul său. Schimbările de legislaţie sunt doar un pas. Ele vor trebui însoţite de o schimbare de mentalităţi, practici şi mod de lucru. Îmi doresc o Românie scoasă din sfera senzaţionalului devenit cotidian, o Românie în care nu e timp de spectacol, pentru că puterea şi opoziţia lucrează. Şi preşedintele, şi guvernul, şi parlamentul lucrează. Fiecare, cu atribuţiile sale şi din poziţia sa. Una din practicile pe care ar trebui să le lăsăm în trecut, acum, la încheierea acestei etape istorice, sunt declaraţiile de complezenţă. Ele ştirbesc încrederea şi nu folosesc la nimic. Lucrul bine făcut înseamnă că vom construi consens, dar consens nu doar în declaraţii, ci în acţiune, cu rezultate măsurabile. Înseamnă că periodic, avem datoria de a veni în faţa românilor, de a comunica onest şi responsabil ce etape am parcurs, în ce stadiu suntem, cât am făcut din ce ne-am angajat şi ce urmează mai departe. Aşa voi proceda eu, în calitate de preşedinte. Mai presus de toate însă, îmi doresc o naţiune puternică.

Aşa voi proceda eu, în calitate de preşedinte. Mai presus de toate, însă, îmi doresc o naţiune puternică. naţiunea română este mai mare decât suma intereselor, ambiţiilor şi chiar reuşitelor individuale. Nu suntem doar un grup de oameni pe care îi leagă o comuniune de tradiţii, limbă, istorie şi spaţiu. Suntem o singură naţiune cu valori şi mai ales obiective, o naţiune de cetăţeni care ştie ce vrea în Europa, în lume şi mai ales care ştie ce vrea pentru sine. Este o onoare pentru mine să fiu preşedintele acestei naţiuni. Vreau ca pentru fiecare român să fie în mod autentic o onoare şi o mândrie că face parte din această naţiune. Trăim într-o lume în care vrem ca lucrurile să se mişte repede şi rezultatele să fie imediate, într-o lume în care să ceri cuiva încredere şi răbdare e o provocare, iar să ai încredere şi răbdare e o provocare şi mai mare şi totuşi, vi le cer. Nu pentru mine, ci încredere şi răbdare unii cu alţii, între noi înşine şi cu noi înşine, ca naţiune, pentru că doar cu ele putem face o construcţie durabilă. Îmi pun întreaga putere şi pricepere la dispoziţia poporului român, ca peste cinci ani să putem spune că România este ţara care a uimit lumea prin transformarea şi reconstrucţia ei. 
Vă mulţumesc!

sâmbătă, 20 decembrie 2014

LA MULTI ANI !



     Clopoteii din Brad sa va cante Colindul Magic

colind care sa poarte cu el 
               
                      Increderea, Puterea si Speranta 

de care aveti nevoie.

                 

             Mos Craciun sa Va aduca

                    Bucurie, Sanatate si Prosperitate

     

                            CRACIUN FERICIT !




SFARSITUL PAMFLETULUI

Pamflet (un fel de...)



Motto: L’etat c’est moi !
Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei
1643-1715

Am reuşit...

 

-  partea a IV-a -

(pentru cine vrea sau are timp să citească)

      La toate aceste mari realizări punctuale relatate până acum, mai trebuie să adăugăm şi enormul interes care se înregistreză în rândul tuturor militarilor în rezervă şi în retragere, atunci când urmăresc apariţia la o televiziune privată a liderilor noştri. Aceştia, abordând subiecte de maximă preocupare pentru noi, ca de exemplu cel referitor la  Loteria naţională, ne fac să uităm de toate necazurile în situaţia în care am putea fi câştigătorii Marelui premiu.
      De asemenea, suntem în permanenţă încurajaţi prin anunţarea iminentei discutări şi aprobări în Parlament a mult aşteptatei Legi a pensiilor militare de stat, eveniment care încă nu a avut loc, şi asta numai din cauza politicienilor care nu urmăresc cu atenţie activitatea conducerii SCMD şi în felul acesta habar nu au ce trebuie făcut pentru binele militarilor, al patriei şi al lumii.
      O mare greşeală a celor care sunt chemaţi să gestioneze treburile  ţării este şi faptul că nu  iau în seamă insistenţa cu care se susţine, în cadrul SCMD, ocuparea postului de ministru al muncii de către cel mai capabil candidat, mare cunoscător  al intereselor militarilor, dar pe care , din păcate, se pare că domnii guvernanţi îl privesc, în inconştienţa lor, doar ca pe o pasăre călătoare în treburile politice.
      Oricum, în anul care a trecut, trebuie să menţionăm puternicul sprijin pe care aliaţii noştri din cadrul societăţii civile, „câtă frunză, câtă iarbă”, ni l-au acordat cu o îndârjire nemaivăzută în spaţiul carpato- danubiano-pontic. A fost atât de „nemaivăzută”, că nu au sesizat-o nici guvernanţii, nici parlamentarii, nici măcar militarii în rezervă şi în retragere ! Cu toate acestea, nu putem să negăm faptul că în acest an s-a abrogat acea prevedere din lege prin care se interzicea cumulul pensiei cu salariu, prevedere care de fapt a reprezentat, în 2009, motivul pentru care s-a înfiinţat SCMD. Să sperăm că nu a rămas singurul motiv !
      Fiind acestea numai o parte din realizări, suntem ferm convinşi că ne aşteaptă noi şi noi succese, inclusiv depăşirea datei de 10 mai 2015, deoarece potrivit prevederilor art. 221/2 din Legea 62/10.05.2011, „verificarea menţinerii condiţiilor de reprezentativitate se face din 4 în 4 ani”. Iar în condiţiile legii ştim cu toţii cât este de reprezentativ SCMD...
      Până atunci, bucurându-ne de abilităţile excelente ale celor care ne conduc, de leadership-ul  performant dovedit prin prisma marilor reuşite din ultimul an, de creşterea continuă a forţei organizaţiei, direct proporţională cu descreşterea numărului de membri, mândri de noi înşine, putem să adresăm tradiţionala urare
LA MULŢI ANI SCMD, ţine-o tot aşa ?
SFÂRŞIT

joi, 18 decembrie 2014

CONTINUARE

Pamflet (un fel de...)



Motto: L’etat c’est moi !
Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei
1643-1715

Am reuşit...

 

-  partea a III-a -

(pentru cine vrea sau are timp să citească)

-         deoarece în acest an se împlinea termenul la care urma, conform statutului, să expire mandatul actualei conduceri, s-a hotărât ca în acelaşi timp să se adopte un nou statut, actualizat în funcţie de „lecţiile învăţate” în perioada de desfăşurare a activităţii, un statut care să reprezinte adaptarea necesară la noile realităţi şi care să devină piatra de temelie a unui nou SCMD. În această ordine de idei, unele filiale au elaborat, de capul lor dar în urma unor intense consultări, un proiect de statut conform principiilor corespunzătoare unei organizaţii realmente democratice. Se încerca astfel punerea bazei pentru a asigura desfăşurarea de acţiuni viitoare care să corespundă, în primul rând, intereselor şi obiectivelor membrilor sindicatului. Ignorat de conducerea SCMD, acest proiect a fost adus la cunoştinţa militarilor în rezervă şi în retragere prin alte mijloace decât cele ale sindicatului, în schimb fiind popularizat aşa-zisul proiect al Departamentului Juridic, care conţinea doar modificări, pe ici pe colo, ale statului originar şi prin care se garanta, nu-i aşa ?, obţinerea aceloraşi succese răsunătoare, ca şi până atunci, în activitatea de susţinere a intereselor militarilor;
-         în luna octombrie am fost martorii desfăşurării  lucrărilor istoricului CNR „de salvare a unităţii sindicatului”.De fapt al "Marii şmecherii"! Cu ordinea de zi niţel modificată faţă de cea stabilită în Comitetul Director, astfel că indiferent de pericolele cu care se va confrunta organizaţia, conducerea ei să fie conservată, s-a pierdut timpul, (scuzaţi, am vrut să spun că s-a continuat) cu discutarea şi aprobarea PE ARTICOLE a noului statut, adică a aceluia ce urma să marcheze o modificare esenţială în felul în care va fi condus şi cum va acţiona sindicatul de acum înaite. Discuţiile au fost constructive, argumentele şi contraargumentele au fost bine cumpănite, astfel că la finalul celei de a doua zile s-a reuşit să se schimbe totul fără a se modifica mai nimic, decât unele aspecte, evident , neesenţiale. Spre bucuria şi satisfacţia întregii asistenţe, sau mai degrabă a majorităţii „salvatoare”,  epuizată de efortul depus în cele două zile de dezbateri maraton, s-a anunţat că noul şi revoluţionarul statut nu va mai fi votat „in integrum”, deoarece aceasta ar presupune şi obligaţia de a fi depus la judecătorie, alături de alte documente cerute de lege. În felul acesta ar fi existat posibilitatea, de fapt certitudinea, ca instanţa să constate starea de indubitabilă ilegalitate în care se scaldă organizaţia noastră, iar consecinţele ar fi  fost dezastruoase, deoarece militarii în rezervă şi în retragere ar rămâne fără cea mai teribilă organizaţie care le apără şi le promovează interesele. Prin urmare, s-a decis ca rostul acestui CNR să fi fost, de fapt, numai prorogarea (adică prelungirea) activităţii actualei conduceri. Până când ? Evident, până la calendele greceşti...;
-         desigur, după o asemenea victorie istorică a conducerii SCMD, nu puteau să fie cruţaţi cei care au îndrăznit să atenteze la unitatea de granit din jurul liderilor şi la modul acestora de conducere a SCMD. Aşa că unii au fost luaţi în vizor mai voalat, iar cei mai incisivi şi mai puţin atenţi la modul de exprimare au avut parte de acuzaţii vehemente, toate indicând faptul că nemernicii care au încercat să impună noi reguli în funcţionarea SCMD au fost agenţi băsişti, fracţionişti, dizidenţi, oameni corupţi care nu au alt scop decât distrugerea sindicatului în folosul propriului interes şi în defavoarea istoricei şi merituoasei sale conduceri. Despre masa de membri nu are rost să vorbim, deoarece ei au doar dreptul de a trimite cotizaţia la Centru şi de a fi reprezentaţi de persoane realmente fidele intereselor...sindicatului, desigur.
VA URMA
Col(r) Radu AROMÂNESEI

miercuri, 17 decembrie 2014

CONTINUAM SA NE AMUZAM SAU.......

Pamflet(un fel de...)



Motto: L’etat c’est moi !
Ludovi al XIV-lea, rege al Franţei
1643-1715

Am reuşit...

 

-  partea a II-a -

(pentru cine vrea sau are timp să citească)

-         în spiritul implicării în precampania electorală, conducerea SCMD a organizat pichetarea sediului celui mai important partid politic din coaliţia guvernamentală, acţiune repetată la interval de o săptămână, care fiind de o amploare atât de mare şi de periculoasă pentru liniştea necesară populaţiei în preajma marii confruntări, nu a fost popularizată de mass-media nici măcar pe vreo fiţuică de cartier sau de vreun post de televiziune pirat. Interesant este că liderul organizaţiei pichetate s-a bucurat ulterior de sprijinul deschis al SCMD, mai ales în turul 2, ceea ce, desigur, i-a adus o grămadă de voturi dar din păcate, în spiritul „tradiţiei” cu care ne-au obişnui liderii noştri, insuficiente pentru a deveni câştigător;
-         tot în perioada premergătoare campaniei pentru alegerile prezidenţiale, în acelaşi timp în care conducerea SCMD desfăşura impresionanta manifestaţie de la poarta mai înaite amintitului partid politic, câţiva reprezentanţi ai unor filiale, adevărat, cam dintre cele mai numeroase d.p.d.v. al efectivelor dar, orişicât, până la urmă tot nişte amărâte de structuri subordonate, şi-au permis indecenţa de a se întâlni cu unii din liderii de seamă ai respectivului partid, persoane aflate chiar  în fruntea executivului. Deoarece de aceeaşi atenţie nu au avut parte conducătorii legitimi ai SCMD, îndrăzneţii au fost aspru admonestaţi deoarece au efectuat o activitate fără „voie de la împărăţie” şi prin urmare, se poate  presupune, (ce se presupune ? e sigur !) că în loc să strige pentru interesele militarilor în rezervă şi în retragere, aceştia au negociat numai pentru ei înşişi triplarea pensiilor, servicii bine plătite pentru propriile consoarte şi note mari la examene pentru progenituri;
-         pentru turul 2, pe pagina principală a SCMD a apărut un amplu articol prin care conducerea organizaţiei îşi clarificase, în sfârşit, opţiunile;  ca urmare a analizării serioase şi competente a situaţiei şi dând dovadă de o profundă înţelegere a esenţei evenimentelor în desfăşurare, şi-a exprimat susţinerea fără rezerve pentru unul dintre cei doi candidaţi, sprijinit de fapt şi în turul 1, preluând în acelaşi timp toate acuzaţiile, bârfele şi denigrările care circulau faţă de celălalt competitor. Faptul că acesta din urmă a câştigat iar cel susţinut deschis a pierdut este desigur o întâmplare nefericită, sau o dovadă de inconştienţă a celei mai mari părţi a electoratului român, care nu a putut să priceapă profunzimea analizelor politice ale conducerii SCMD. Lucrurile fiind deja consumate, acum nu ne mai rămâne decât să vedem care va fi preocuparea şi înţelegerea viitorului nostru Comandant Suprem faţă de problemele pe care le avem noi, militarii în rezervă şi în retragere;
-         Departamentul Juridic al SCMD a iniţiat o acţiune în instanţă prin care se urmărea recuperarea sumelor de bani cu care au fost diminuate pensiile unora dintre noi în perioada 1 ianuarie 2012-1 octombrie 2013. Acţiunea a fost nobilă în intenţie, dar din cauza faptului că Legea 241/2013 nu prevedea această posibilitate, interpretarea Departamentului Juridic fiind una personală şi, se pare, lipsită de temei, exasperată de insistenţa cu care reprezentantul SCMD tot insista pe o chestiune care nu avea bază legală, judecătoarea nu numai că a respins pe bandă cererile, dar la un moment dat (14 noiembrie 2014) a decis amendarea fiecărui nefericit petent cu câte 1000 lei, conform prevederilor Art. 187 Cod Procedură Civilă, pentru „exercitarea unei căi de atac netemeinice”. Sperăm din suflet ca această „lecţie” să fie învăţată, iar Departamentul Juridic să înregistreze următoarele succese în activitate fără a mai fi amendaţi şi alţi membri de sindicat.
VA URMA
Col(r) Radu AROMÂNESEI