OARE NE AUDE CINEVA ?

            Imaginile de mai sus nu au nevoie de nici un fel de comentariu. Insa, o precizare se impune a fi facuta, asupra careia nu exista nici un dubiu si anume : militarii intampinati cu atata emotie si caldura, la revenirea dintr-o misiune, nu erau ai Armatei Romaniei. Militarii aplaudati in acel aeroport se bucura, in egala masura, de respectul si sustinerea autoritatilor statului in solda caruia se afla.

        Cu sufletul plin de venin ma intreb zilnic de ce noi suntem cum suntem acum ?  De ce la noi nu e ca le ei ? Caut raspunsuri si incerc sa gasesc motive, cauze.
         Voi porni demersul meu de la alte imagini care au mai fost publicate pe acest blog.

 

          In acea sala, foarte cocheta, din Timisoara, in fata unui grup de militari in rezerva l-ati recunoscut pe Domnul General  Corneliu Dobritoiu (la acea ora Ministru al Apararii in functie), ati recunoscut-o, cu siguranta pe Doamna Maria Grapini. Ceilalti domni, atunci candidati ai USL la Parlamentul Romaniei, acum senatori sau deputati, au promis. Cu totii stim ce au promis. Atunci era campanie electorala.

             
         "Nu voi face niciun pas înapoi pentru îndreptarea acestei mizerii generate de derbedeii care ne-au băgat mâna în buzunar banditeşte."

          
          Asa suna una din zicerile Domnului General, fost ministru acum Presedinte al Comisiei de Aparare din Senatul Romaniei. 
           De ce nu sesizam macar un mic pas inainte iar derbedeii sunt inca bine mersi ? Si asta in situatia in care noi ne-am indeplinit, cu onoare si speranta, promisiunea ? Poate ca, numeric, voturile noastre nu au fost hotaratoare in obtinerea victoriei, dar multi, foarte multi dintre noi chiar ne-am implicat cu trup si suflet in sustinerea USL.
           Am incercat in acea adunare sa aduc in atentia viitorilor demnitari nenumaratele situatii in care am acceptat amanari, am asteptat rezolvari, am trait cu sperante, am renuntat la destule drepturi cuvenite. Timpul scurt si actiunile electorale planificate nu au permis o dezbatere mai aplicata, insa ne-am mai amagit inca o data.  
           Doresc sa punctez doar una din cedarile majore din  partea noastra. Legea 164 din 2001 preciza, in art.79, modalitatea de actualizare a pensiilor militare stabilite in baza legislatiei anterioare. Baza de calcul pentru acea operatiune era solda lunara bruta in vigoare la data aplicarii legii, corespunzatoare functiei maxime a ultimului grad avut in activitate. Ce s-a intamplat in  fapt ? Guvernul de la acea data a hotarat amanarea actualizarii pensiilor aflate in plata pana in anul 2004, modificand fara nici o jena articolul 79, fapt ce a dus la o diminuare drastica a veniturilor pe care le asteptau toti cei in cauza, care efectiv au fost jefuiti de sumele cuvenite pentru perioada de cel putin trei ani. 
          Ne intrebam acum cum am facut-o si atunci : Cine si de ce a acceptat cu atata usurinta o atare "rezolvare" ?
          Stand stramb si judecand drept, realizam ca de atunci incoace totul s-a rostogolit numai si numai in defavoarea noastra.
          Nu poate nimeni ignora faptul ca, atunci cand ne-am manifestat cu vigoare si hotarare, am avut sorti de izbanda. 
          Acum onoarea militara pare a se fi diluat in cele 90 %  de "revizuiri pozitive". 
          Noua celor 10 % ce ne ramane de facut ?
          Nu stiu daca voi apuca ziua in care sa fim 100 %, dar traiesc cu speranta ca nu e departe ziua cand vom redeveni macar majoritari.

             Cu toata stima
                    Col.(r) Mihail-Adam Maftei