INFORMARE PREZENTATA DE DOMNUL COLONEL(R) RADU AROMANESEI, VISEPRESEDINTE COORDONATOR AL FILIALELOR DIN ZONA VEST (JUDETELE ARAD, CARAS SEVERIN, HUNEDOARA SI TIMIS)

Doamnelor şi domnilor militari în rezervă şi în retragere 

           
             Ani de zile, împreună cu ceilalţi membri ai Biroului Operativ al Filialei 1 Timişoara a SCMD şi în consens cu preşedinţii celorlalte filiale din Zona de Vest, ne-am străduit să ne implicăm în activităţi ce ar fi avut ca finalitate redobândirea drepturilor de care am fost privaţi în mod abuziv . Am acţionat loial şi echilibrat în cadrul SCMD, organizaţie a cărei înfiinţare am considerat-o drept o realizare magistrală a unui grup de ofiţeri clarvăzători, hotărâţi şi inventivi, care profitând de unele slăbiciuni ale cadrului legislativ al momentului (anul 2009), au introdus pe scena vieţii economico-sociale a ţării o organizaţie sui-generis, aflată oarecum în afara tiparelor obişnuite, deoarece era constituită din membrii unei categorii profesionale (militarii, fie ei în rezervă sau în retragere) căreia nu îi era familiară organizarea într-un sindicat.

            Deşi încă de la început, unii dintre camarazii noştri, cunoscători ai  aspectelor juridice, au semnalat atât situarea în afara cadrului legal a unei astfel de organizaţii, sau au remarcat unele prevederi ale statutului acesteia în afara principiilor care operează într-o organizaţie democratică, dată fiind tensiunea momentelor din ianuarie 2011 şi a perioadei care a urmat, nu am fost preocupaţi de lămurirea acestor probleme ci ne-am pus toată speranţa în sprijinul pe care SCMD îl poate asigura în lupta îndârjită şi inegală împotriva măsurilor abuzive luate de autorităţile statului împotriva noastră.

            Trebuie să recunoaştem faptul că s-au obţinut şi rezultate, şi este regretabil că unii dintre noi le-au uitat:

-         după ianuarie 2011, când pensiile s-au diminuat cu peste 50 procente, în luna următoare s-a revenit la cuantumul iniţial şi am primit şi diferenţa din ianuarie;

-         s-a obţinut amnistia fiscală în cazul celor care ar fi trebuit în 2013 să înapoieze sumele de bani primite pentru condiţiile de muncă, pe care autorităţile apreciau că le-au încasat nemeritat, deşi nimeni din cei în cauză nu a solicitat aceşti bani iar aplicarea discriminatorie a condiţiilor de muncă este iarăşi o nedreptate făcută multor militari în rezervă/retragere;

-         după zbateri de-a dreptul chinuitoare s-a revenit, pentru cei cu pensiile diminuate, la cuantumul din decembrie 2010, şi cu toate că acesta este un bine făcut doar pe jumătate, în condiţiile în care  sumele nu se indexează şi nu sunt corelate cu veniturile din activitate, faptul că Legea 241 a intrat în vigoare de la 1 octombrie al aceluiaşi an ne-a ferit de a înfrunta iarna şi cu pensiile diminuate conform OuG-1/2011, şi datori la stat pentru aşa zisele sume primite în mod „necuvenit”.

    Aceasta ar fi, ca să spunem aşa, jumătatea plină a paharului. De fapt, pe măsură ce timpul a trecut, organizaţia care ar fi trebuit să servească în primul şi în primul rând interesele militarilor (în rezervă şi în retragere), prin decizii ale conducerii centrale s-a orientat tot mai mult spre coagularea şi coordonarea unor alte segmente ale societăţii civile, ceea ce a dus, inevitabil, şi la o implicare mai accentuată în politică, proprie în special societăţii civile şi mai puţin specificului modului de a gândi şi a acţiona al militarilor.

            Am susţinut  mereu necesitatea ca membrii SCMD să se implice personal în viaţa politică şi să abandoneze falsul apolitism, care nu face decât să anuleze iniţiative şi acţiuni militante, dar aceasta în ideea de a acţiona în interiorul partidelor politice pentru promovarea şi menţinerea în atenţia liderilor politici tocmai a intereselor militarilor în rezervă/retragere.

            Din păcate, interpretarea şi apoi punerea în practică a acestei concepţii prin exprimarea şi oferirea în mod direct şi public a sprijinului SCMD (fie ca atare, fie  prin intermediul unor structuri „năşite” de SCMD), au dus la contraefectul de a ne situa pe poziţii ostile faţă de cei cu care ar fi trebuit să negociem pentru îndeplinirea obiectivelor proprii.

            Dialogul cu autorităţile fiindu-ne practic refuzat, am constatat că nu mai avem nicio informaţie veridică şi de la surse autorizate asupra stadiului în care se află şi conţinutul viitoarei legi a pensiilor militare, nu cunoaştem mare lucru despre ce se întâmplă cu problema discriminării în acordarea grupelor de muncă, şi, de asemenea, constatăm o neliniştitoare tăcere referitoare la situaţia recuperării sumelor de bani care ni s-au luat din pensie, în condiţiile în care iată, există un act normativ în acest sens  (Legea 125/2014), dar nu ne desluşeşte nimeni în ce măsură se referă şi la noi, la militari.

            Este clar că în SCMD sunt probleme de comunicare, de comunicare cu membrii din filiale, referitor la interesele directe ale acestora. Din păcate, este un alt fel de comunicare, tot pe paginile de blog ale SCMD (inclusiv pe cea principală), prin care ni se dezvăluie un adevărat război al comunicatelor între centru şi unele filiale sau chiar între diferite filiale care au percepţii contrare asupra evenimentelor la care asistăm. Cui foloseşte ?

            Referitor la ce s-a petrecutla la CNR 2014 mi-am exprimat opinia. Unii o consideră alarmistă şi dăunătoare SCMD, vizând desfiinţarea sindicatului. Nu asta este intenţia mea, ci găsirea unei posibilităţi de a putea duce mai departe, în mod organizat,  lupta pentru apărarea intereselor militarilor în rezervă şi în retragere. Aş fi teribil de bucuros şi liniştit dacă cineva, oricine, ar putea să ne desluşească modul în care SCMD ar putea să existe şi să acţioneze în continuare ca SINDICAT. Oricât am încercat, nu am putut să găsesc în Legea 62/2011 un singur argument care să mă convingă asupra faptului că SCMD se poate menţine ca atare după 10 mai 2015, termenul acordat prin lege. Nu desfiinţarea SCMD este preocuparea mea şi a multora dintre camarazi, deoarece, cel puţin noi cei din Timişoara, nu avem niciun interes patrimonial faţă de organizaţie, fiind foarte prudenţi peste ani cu cheltuielile din banii sindicatului. Este treaba celor care contează pe acest patrimoniu, dar faptul că la un moment dat s-a făcut vorbire despre un SCMD care poate exista legal şi cu 15 membri m-a jignit, pe mine, membru din filială, şi m-a făcut să bănuiesc că asist la un joc care nu este tocmai „fair”.

            Problema mea este că trebuie găsită o soluţie pentru a atrage din nou rezerviştii către organizaţie (dacă tot desfiinţăm filialele pe cine mai reprezentăm ?) şi avem nevoie de cadrul LEGAL pentru a putea contacta eficient autorităţile statului, fie la masa dialogului, fie în justiţie.

            Cred eu, şi nu numai eu ci şi alţi membri SCMD, cu bună credinţă, că este timpul ca acestă organizaţie, dacă vrea să lupte în continuare cu adevărat şi eficient pentru realizarea scopului propus la înfiinţare, trebuie să se transforme, nu să se desfiinţeze.

            Ni se spune că numai lupta sindicală ne poate asigura forţa şi posibilitatea de a înfrunta autorităţile. Desigur, un sindicat reprezintă o forţă care este luată în considerare la negocieri precum şi în cadrul discuţiilor în cadrul diferitelor organisme naţionale şi internaţionale, dar cu o condiţie: să fie recunoscut ca partener LEGAL ! Ne permite Legea 62 aşa ceva ? NU !

            Desigur, se tot vehiculează ideea că legea va fi modificată, tocmai sub presiunea sindicatelor, care pe bună dreptate o consideră restrictivă şi, până la urmă, antisindicală. Este posibil şi aşa ceva, dar ne punem întrebarea : când se va petrece lucrul acesta, ce va conţine eventuala noua lege şi cât ne vor fi de favorabile prevederile ei? Răspunsul...!

            Şi atunci, ce-i de făcut ? Hai să ne uităm chiar la societatea civilă, pe care ne străduim noi să o organizăm, deşi se pare că noi înşine avem ceva de învăţat de la ea; există ONG-uri înfiinţate şi care acţionează în conformitate cu OG-26/2000, care acţionează în judecată instituţii publice, participă la marşuri de protest şi organizează mitinguri pentru a apăra interesele membrilor săi, sau chiar ale necuvântătoarelor. De ce o organizaţie a militarilor în rezervă şi în retragere, cu acelaşi scop ca al SCMD şi cu aceleaşi obiective, nu ar putea acţiona în favoarea membrilor săi, atât în justiţie cât şi în manifestări publice, având avantajul unei existenţe indubitabil legale în raporturile sale cu autorităţile statului ? Există deja structuri în teritoriu, ne cunoaştem între noi, iar condiţiile impuse de OG 26 sunt mult mai laxe decât ale Legii dialogului social.

URMEAZĂ DOAR SĂ SE VREA !

Col(r) Radu AROMÂNESEI

PS. "Filiala" este o structură proprie a Asociaţiei, conform Art.13/OG 26 din 2000, şi nu este menţionată nicăieri în legea 62/2011...