marți, 21 mai 2013
sâmbătă, 6 aprilie 2013
miercuri, 3 aprilie 2013
CENTENARUL REGIMENTULUI DE ARTILERIE DE LA INEU
Luni 1 Aprilie, ce s-a intamplat la Ineu n-a fost nici pe departe o pacaleala.
La 100 de ani de la infiintarea Regimantului 26 Artilerie, au participat la aceasta aniversare fix 100 de persoane.
Fosti combatanti ai regimentului, traitori atat in Ineu cat si pe alte meleaguri - Sibiu, Oradea, Alba Iulia, Aiud, Bucuresti, Brasov, Targu Mures, Arad - impreuna cu sotiile, au tinut sa participe la acest eveniment.
Aniversarea noastra a fost onorata de reprezentantii autoritatilor publice locale, prin participarea domnilor Primar Calin-Ilie Abrudan si Viceprimar Ionel Alb.
De asemenea am fost onorati de particparea mai tinerilor reprezentanti ai institutiilor militare care functioneaza in Ineu, Comandantul Politiei - Comisar sef Aurel Zaharia si Comandantul unitatii de Pompieri - Capitan Florentin Tigan.
Desi, prin restucturarea Armatei, necesara accederii Romaniei in structurile europene si euro-atlantice, Regimentul 26 Artilerie nu mai exista, spiritul de corp al cadrelor care au activat, in diferite perioade, sub drapelul de lupta al acestei unitati de elita, a ramas aproape intact.
In general, in atari situatii, comentariile cam devin de prisos si, drept consecinta, lasam imaginile sa vorbeasca. Iar celor care le privesc le lasam libertatea de a se pronunta.
La final puteti lectura un scurt istoric al Regimentului de Artilerie de la Ineu.
La 100 de ani de la infiintarea Regimantului 26 Artilerie, au participat la aceasta aniversare fix 100 de persoane.
Fosti combatanti ai regimentului, traitori atat in Ineu cat si pe alte meleaguri - Sibiu, Oradea, Alba Iulia, Aiud, Bucuresti, Brasov, Targu Mures, Arad - impreuna cu sotiile, au tinut sa participe la acest eveniment.
Aniversarea noastra a fost onorata de reprezentantii autoritatilor publice locale, prin participarea domnilor Primar Calin-Ilie Abrudan si Viceprimar Ionel Alb.
De asemenea am fost onorati de particparea mai tinerilor reprezentanti ai institutiilor militare care functioneaza in Ineu, Comandantul Politiei - Comisar sef Aurel Zaharia si Comandantul unitatii de Pompieri - Capitan Florentin Tigan.
Desi, prin restucturarea Armatei, necesara accederii Romaniei in structurile europene si euro-atlantice, Regimentul 26 Artilerie nu mai exista, spiritul de corp al cadrelor care au activat, in diferite perioade, sub drapelul de lupta al acestei unitati de elita, a ramas aproape intact.
In general, in atari situatii, comentariile cam devin de prisos si, drept consecinta, lasam imaginile sa vorbeasca. Iar celor care le privesc le lasam libertatea de a se pronunta.
La final puteti lectura un scurt istoric al Regimentului de Artilerie de la Ineu.
Istoria
Regimentului 26 Artilerie incepe la 1 aprilie 1913, in garnizoana
Slatina, fiind infiintat prin Decretul Regal nr.3243, in subordinea
Corpului 1 Armata Craiova. Nu se uscase bine cerneala de pe actul de
“nastere” cand, impreuna cu alte unitati ale Corpului 1 Armata,
participa la cel de-al doilea Razboi Balcanic, ajungand pana aproape
de Sofia.
In
scurta perioada de pace care a urmat, regimentul revine la Slatina
unde,concomitent cu refacerea capacitatii de lupta afectata de
campania balcanica, isi desfasoara activitatile specifice pregatirii
pentru lupta. 15 august 1916, ziua intrarii Romaniei in Primul
Razboi Mondial, regimentul primeste “botezul focului” in culoarul
Timis-Cerna, dupa care continua actiunile de lupta, in cadrului
Corpului 1 din subordinea Armatei 1, in Defileul Jiului. In iarna ce
a urmat, regimentul, retras in Moldova, se reorganizeaza si din
ianuarie 1917 intra in subordinea Diviziei 11 Infanterie. Cu doua
divizioane de obuziere si unul de tunuri, participa la finalul
bataliei de la Marasesti. Dupa cateva luni de refacere si pregatire,
in anul 1918 gasim trupele regimentului in Basarabia, unde se remarca
prin actiuni impotriva bandelor bolsevice, aducandu-si o contributie
importanta la consolidarea unirii acestei provincii cu Romania. In
tomna aceluiasi an regimentul este trecut in subordinea Diviziei 18
Infanterie, cu care va participa la campania impotriva Armatei Rosii
Maghiare, intrand alaturi de celelalte unitati ale Armatei Romane in
Budapesta.
200
de morti, 500 de raniti si disparuti, ca sa nu mai vorbim de
pierderile materiale, acesta ar fi bilantul contributiei Regimentului
26 Artilerie in prima conflagratie mondiala.
Dupa
incetarea operatiunilor militare revine in garnizoana Slatina si
reintra in subordinea Diviziei 11 Infanterie.
In
perioada de pace interbelica s-au derulat actiuni de refacere a
capacitatii operative coroborate cu o intensa pregatire pentru lupta,
norii negri ai celui de-al doilea razboi fiind tot mai apasatori.
Imediat
ce s-a declansat razboiul, ragimentul intra in procedura de
mobilizare generala si este trimis in Moldova unde, in cadrul
Diviziei 11 Infanterie, participa la actiuni de acoperire a
frontierei de rasarit. Incepand cu 22 iunie 1941, la ordinul
maresalului Ion Antonescu “Ostrasi,Va ordon: Treceti Prutul”,
regimentul intra in focul luptelor din campania pentru eliberarea
Basarabiei de Sud,ajungand pana la Odesa. Pentru vitejia dovedita de
intreg personalul regimentului in luptele pentru eliberarea Odesei,
prin Inalt Decret Regal, Drapelul de Lupta al Regimentului 26
Artilerie a fost decorat cu Ordinul : Mihai Viteazul” clasa a II-a.
Pentru
refacerea capacitatii de lupta, serios afectata in crancenele lupte
din campania basarabeana, revine in garnizoana de resedinta Slatina,
iar din iulie 1942 Regimentul 26 Artilerie va primi misiunea de a
contribui la intarirea frontului de la Cotul Donului, sprijinind cu
foc de atrilerie unitatile Diviziei 11 precum si alte unitati ale
Armatei 4 Romane. Cu toate pierderile deosebit de mari in efective si
tehnica de lupta, Divizia 11 Infanterie evita incercuirea si reuseste
sa se retraga din zona fierbinte a frontului. Drept consecinta
Divizia, cu toate unitatile sale, inclusiv Regimentul26, revine in
tara, in primavara anului 1943, pentru organizare si dotare. Dupa mai
putin de un an, in care pregatirea pentru lupta nu a incetat, la
sfarsitul lunii mai a anului 1944, subunitatile regimentului sunt
transportate in Moldova pentru a participa la operatiunea de oprire a
ofensivei Armatei Rosii pe frontul Iasi-Chisinau.
Ziua
de 23 august 1944, cand Armata Romana a intors armele impotriva
fostilor aliati, gaseste regimentul concentrat la Slatina, unde se
reorganizeaza si asteapta noi ordine. Acestea nu vor intarzia sa
apara. Pana la sfarsitul zilei o parte din efective vor fi angrenate
in luptele pentru neutralizarea garnizoanei germane si apararea
podului peste Olt, iar o baterie de tunuri va participa la
infrangerea trupelor germane aflate la nord de Bucuresti.
In
luna septembrie trupele regimentului se deplaseaza, cu trenuri ale
Cailor Ferate Romane, in localitatea Dimbau (langa Targu-Mures), de
unde isi va incepe campania, in cadrul Diviziei 11 Infanterie si
Armatei 4 Romane, pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei.
Oarba de Mures, Tarnaveni, Jibou, Dej, Carei sunt repere de referinta
in parcursul glorios al ofiterilor, subofiterilor si ostasilor
Regimantului 26 Artilerie.
25
octombrie 1944 la ora 14.30, data consemnata in Ordinul de Front,
cand trupele regimentului au depasit frontiera de stat, trecand in
Ungaria, marcheaza ultimul capitol al unui parcurs glorios pe
campurile de bataie al unei unitati de elita a Armatei Romaniei.
Pana
la 19 decembrie cand a atins frontiera ungaro-cehoslovaca, regimentul
a sprijinit ofensiva unitatilor Diviziei 11 pe itinerariul
Debrecen-Niregyhaza-miskolt.
Pe
teritoriul cehoslovac ofensiva a continuat pana la 12 mai 1945, pe
directia Banska Bistrica pana la 60 km sud de Praga. Ultima pozitie
de tragere din Al Doilea Razboi Mondial ocupata de subunitatile
regimentului 26 Artilerie, este in preajma localitatii Prostejov.
Dupa
incetarea tuturor ostilitatilor militare in Europa, Divizia 11
Infanterie cu toate unitatile sale se concentreaza in raionul Zubri
pentru refacere si pregatirea inapoierii in tara.
Marsul
spre tara, combinat (pe jos si pe autotrenuri), incepe la 12 iunie
1945 si se va incheia la 23 august 1945 cu defilarea pe sub Arcul de
Triumf. La intrarea in tara trupele Diviziei 11, cu Regimentul 26 in
subordine au defilat in Oradea fiind aclamati de multimea entuziasta
si recunoscatoare.
Jertfa
regimentului in campaniile ultimei conflagratii mondiale:
-1400
de morti,raniti si disparuti;
-jumatate
din numarul obuzierelor si tunurilor distruse;
In
luptele purtate atat spre est cat si spre vest oamenii regimentului
au strabatut peste 1500 de km, au traversat patru mari cursuri de apa
si cinci masive muntoase, au participat la eliberarea a peste 400 de
localitati dintre care 25 de mari orase marea lor majoritate din
Romania,Ungaria si Cehoslovacia.
Razboiul
fiind de domeniul trecutului, armata a suferit nenumarate organizari
si reorganizari conforme noile orientari politice ale autoritatilor
instalate la putere. In acest context, in decurs de trei ani
regimentul a fost mutat provizoriu prin mai multe garnizoane, in
final, la 5 aprilie 1958 stabilindu-i-se “domiciliul” definitiv
in orasul Ineu in cazarma existenta in proximitatea garii CFR. A
ramas in continuare in subordinea Diviziei 11 Infanterie (ulterior
devenita Divizia 11 Mecanizata), cu comandamentul in municipiul
Oradea.
Pana
la reorganizarea din 1995, Regimentul 26 Artilerie a functionat cu
trei divizioane de obuziere 122 mm si o baterie de aruncatoare
proiectile reactive 130 mm (materiale din arsenalul rusesc). In anii
'80 obuzierele de 122 mm au fost inlocuite cu abuziere de 152 mm iar
aruncatoarele de proiectile reactive cu cele de 122 mm, ambele de
provenienta romaneasca.
Reforma
capitalista a Armatei Romaniei, cu finalitate intrarea in UE si NATO,
a transformat regimentul in trei divizioane independente, unul de
obuziere, unul de tunuri si unul antitanc, care si-au mai trait
traiul pana pe 1 iulie 2002
Perioada
cat destinul acestei unitati a fost strans legat de orasul Ineu,
poate fi sintetizata astfel: “Regimentul 26 Artilerie inainte si
dupa Revolutia din Decembrie 1989”. Aceasta sintagma ar putea fi
tradusa foarte simplu prin faptul ca, indiferent de regimul politic
aflat la carma tarii, regimentul a functionat si s-a manifestat in
stricta conformitate cu menirea sa de structura militara aflata in
slujba tarii si poporului sau. Preocuparea pentru mentinerea unei cat
mai ridicate capacitati de lupta si actiune a fost obiectivul major
al intregului efeciv, concretizat in rezultate la cel mai inalt nivel
in poligoanele de tragere, pe campurile de instruire sau in salile de
specialitate.
Anual
regimentul, cu intregul efectiv sau pe subunitati, a desfasurat
aplicatii tactice cu trageri de lupta in poligoanele Taut-Dud si
Cincu. De asemenea periodic s-au derulat aplicatii cu trageri de
lupta in zonele muntoase. In poligonul Cincu de foarte multe ori
regimentul a deservit, prin trageri de lupta, aplicatiile desfasurate
de catre Facultatea de Artilerie din Academia de Inalte Studii
Militare din Bucuresti, precum si de catre Centrul de Perfectionare
a Ofiterilor de Artilerie de la Ploiesti. Competenta si
profesionalismul ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor
alturate elanului tineresc al gradatilor si soldatilor, au fost
unanim apreciate, calificativele superioare care au fost acordate de
catre esaloanele superioare stand marturie in acest sens.
Una
dintre actiunile menita sa intareasca aprecierile anterioare, s-a
derulat in vara anului 1982, cand regimentul a fost desemnat de catre
conducerea armatei sa sustina o aplicatie demonstrativa cu trageri de
lupta in munti, aplicatie ce s-a desfasurat in Pasul Bratocea si la
care au asistat atasatii militari acreditati in Romania. Alta actiune
a avut loc paisprezece ani mai tarziu – 1996 – in poligonul
Taut-Dud, in fata aceleiasi asistente, dar fara a se executa trageri
de lupta. In ambele situatii desfasurarea fortelor si mijloacelor s-a
incadrat cu strictete in planurile operative, iar tragerile reale de
lupta de la Bratocea au evidentiat o precizie care a atras cele mai
frumoase aprecieri.
Nu
putem trece peste perioada comunista fara a evidentia participarea
efectivelor regimentului la actiuni economice care, dupa toate
reguluile nu aveau nici o tangenta cu militaria. An de an, cu rare
exceptii, vara si toamna, detasamente de militari constituite functie
de necesitatile impuse de conducerea de partid si de stat, au
sustinut campanii agricole in judetele Arad, Timis, Dolj,Calarasi sau
Ialomita.
Participari
semnificative ale personalului s-au consemnat la construirea unor
importante obiective industriale precum: Combinatul Azomures din
Targu Mures, Portile de Fier,Combinatul chimic Arad, Intreprinderea
Solventul din Timisoara, barajul Oasa de pe raul Sebes,
Transfagarasanul, Canalul Dunare-Marea Neagra.
Un
alt capitol in care militarii regimentului au dovedit forta si curaj
uneori iesite din comun, s-a scris in luptele purtate pentru
inlaturarea efectelor catastrofale ale vitregiilor naturii. La
inundatiile din anii 1970, 1975, 1981, 1999, ofiteri, subofiteri si
ostasi au fost de un real ajutor familiilor napastuite de furia
apelor Muresului, Crisului Alb si Crisului Negru.
Pe
parcursul existentei sale in vreme de pace, au existat destule
intamplari, unele mai hazlii, altele mai serioase, care au marcat
existenta celor care le-au trait.
Evenimentul
de referinta pentru istoria fotbalului romanesc, Finala Cupei
Campionilor de la Sevilla, din 7 mai 1986, castigata de Steaua
Bucuresti, n-ar avea vreo lagatura speciala cu oamenii regimentului.
Si totusi.....
In
periada 10 mai-10 iunie 1986 regimentul urma sa desfasoare aplicatii
tactice cu trageri de lupta in poligonul Cincu. De regula deplasarea
spre aceasta zona se efectua pe calea ferata, pe itinerariul
Ineu-Voila (cam la 15 Km de poligon). Imbarcarea obuzierelor,
masinilor si celorlalte materiale s-a executat in ziua de 4 mai, iar
in dimineata zilei urmatoare garnitura de vreo 30 de vagoane s-a pus
in miscare. Cum pe timp de pace indicativele militare CFR nu aveau
mare prioritate, dupa multe stationari prin garile mai importante de
pe traseu, am ajuns in gara Voila in jurul orei 19.00. marea finala
incepea la 21.00. Evident marea majoritate a celor din tren ar fi
dorit sa vada meciul. Experienta trecutelor actiuni de acest gen, pe
aceeasi rampa, evalua cam la 4-5 ore debarcarea plus marsul pana in
locul de concentrare a tehnicii si personalului. Ce s-a intamplat
atunci? Comandantul regimentului Maiorul (acum genelal de Brigada)
Vasile Baetan a initiat o scurta sedinta, pe rampa garii din Voila,
“ordinul de lupta” fiind pe cat de scurt pe atat de cuprinzator
si anume:
-primul
autovehicul debarcat va fi autoturismul ARO care va lua televizorul
si va pleca sa-l instaleze in tabara;
-comandantii
de divizioane si baterii sa-si debarce tehnica in deplina ordine si
mai presus de toate in cea mai stricta disciplina;
-cand
ultima masina va cobori de pe rampa coloana regimentului se va pune
in miscare spre poligon.
Avand
intelegerea si tot concursul din partea personalului garii Voila
debarcarea a decurs deosebit de rapid si fara vreo cat de mica
problema, asa incat cu 10 minute inainte de inceperea meciului toata
suflarea era in fata televizorului.
Inutil
sa mai vorbim ce s-a intamplat la final.
O
intamplare cu un farmec cu totul si cu totul deosebit s-a petrecut pe
timpul aplicatiilor, aminitite mai sus desfasurate in muntii din
pasul Bartocea. In prima duminica de la instalarea taberei urma sa se
desfasoare depunerea Juramantului Militar de catre tinerii recent
incorporati. Cum “casa” noastra era destul de departe, am luat
legatura cu autoritatile locale din comuna cea mai apropiata Valea
Doftanei. Primarul comunei, onorat de invitatia facuta a promis ca va
lua toate masurile ca oamenii nostri sa nu se simta straini pe acele
meleaguri. Ce a urmat a depasit orice asteptare din partea noastra.
Dis de dimineata un important cortegiu de masini a ocupat poienile
din jurul taberei, instaland tarabe de tot felul. Nedumeriti de ceea
ce vedeam, am fost pusi in tema ca primarul a mobilizat toata conuma
sa participe la aceasta ceremonie militara, iar oamenii locului,
neobisnuiti cu o prezenta reala a armatei in zona lor, au dat curs
initiativei, venind cu tot entuziasmul la aceasta serbare
campeneasca. Mai departe orice comentariu nu-si prea are rostul.
La
final, cateva cuvinte despre Cazarma in care a fiintat Regimentul 26
Artilerie vreme de 44 de ani, cunoscuta, ca si regimentul, sub
indicativul UM 01214 Ineu.
Pamantul
pentru construtia cazarmii a fost cedat Ministerului de Razboi in
anul 1935 de catre baronul Ludovic Solymosy. Constructia cazarmii a
durat 3 ani si incepand cu anul 1939 a gazduit urmatoarele structuri
militare:
-Regimentul
85 Infanterie, pana in 1942;
-Scolile
de Ofiteri de Rezerva nr.6 Ineu si nr.2 Bacau, pana in 1945;
-Scoala
de Soferi pentru militari in termen, pana in 1950;
-Scoala
de Ofiteri Politici, pana in 1955;
-Divizionul
de Tunuri calibru 85 mm pana in 1958.
sâmbătă, 16 martie 2013
DREPTATE, CAND ?
In
imaginea de mai sus ii recunoastem pe colegii nostri care au
participat la “actiunea din
04.03.2013, de la sediul USL din Bucuresti”
(am citat din comunicatul postat pe blogul Filialei Botosani la 5
martie 2013).
Din
acelasi comunicat am inteles ca au fost primiti de “persoana
care a primit din partea premierului si a coalitiei misiunea de a
rezolva definitiv, din punct de vedere legal si in mod concret
problemele rezervistilor”.
Nu
mai repet ce s-a tot spus cu privire la rezultatul pozitiv al
respectivelor negocieri, care ar aduce linistea in randul celor
30.000 (sau cine mai stie cati or fi, daca stie cineva) de rezervisti
prin aducerea pensiilor ciuntite la cuantumul de dinainte de marea
reforma a guvernarii BUBA.
Revenind
la actiunea din 04.03.2013, am inteles ca persoana desemnata sa
rezolve problemele rezervistilor (definitiv, dpdv legal si in mod
concret), asa cum se vede si in poza, este insusi Domnul Ministru al
Apararii Nationale Mircea Dusa.
Pana
aici totul e clar. Insa, evenimeltele petrecute in zilele trecute ne
fac sa nu mai pricepem nimic. Ma refer la chemarile intempestive ale
unora dintre colegii nostri la Centrele Militare pentru nu stiu ce
confruntare, ce ar avea darul sa repare greselile constatate de
auditul efectuat la Casa Sectoriala de pensii a M.Ap.N.
Ca
sa nu mai lungim vorba, am inteles ca la actiunea din 4 martie s-a
convenit prima faza a rezolvarii, definitiv si in mod concret a
problemelor rezervistilor, si anume: “incepând
cu luna aprilie 2013
nedreptatea
făcută pensionarilor militari va fi eliminată”, prin
adoptarea si punerea in aplicare, in regim de urgenta, a Legii
reparatorii.
Mai
sunt doua saptamani pana la termenul la care ar trebui sa inceapa
eliminarea nedreptatii facute pensionarilor militari, iar pe zi ce
trece realizam ca va fi o noua pacaleala. Ba mai mult nedreptatea, in
loc sa fie eliminata va fi accentuata. Cum putem crede altceva, cand
tocmai cei care au fost crunt loviti de scaderea ilegala a pensiei,
sunt convocati la Centrele Militare pentru a li se pune in vedere ca,
in baza rezultatului auditului efectuat, actualul cuantum va mai
cunoaste o diminuare. Si, culmea, ni se cere sa mai si semnam ca
suntem de acord cu aceasta batjocura.
Domnilor
de la putere, ati promis ca veti face
“DREPTATE PANA LA CAPAT”.
Daca
Dreptatea este inca o himera in ceea ce ne priveste, macar
indicati-ne Capatul. Sau lamuriti-ne ce dreptate aveati in vedere in
campania electorala, ca poate noi nu am inteles corect mesajul
domniilor voastre si vorba cantecului pus in unda de unul dintre
USL-istii de vaza:
“Pleaca-ai
nostri,
Vin ai nostri,
Noi ramanem........”........asa cum am stabilit.
Cu toata stima,
Col.(r) Mihail-Adam Maftei
Cu toata stima,
Col.(r) Mihail-Adam Maftei
vineri, 15 martie 2013
Ne manifestam deplinul acord cu privire la Comunicatul camarazilor nostri din Filiala Brasov
Către membri Comitetului Director şi camarazii din toate Filialele SCMD
1. Prin renunţarea, în data de 04 03. 2013, la acţiunile democratice stradale constituţionale şi acceptarea invitaţiei la dialogul solicitat de unii reprezentanţi ai Guvernului USL, unele Filiale din teritoriu (printre care şi Filiala 1 Braşov) au sprijinit necondiţionat Comitetul Director, în efortul depus pentru finalizarea oportună şi urgentă, până la sfârşitul lunii Martie 2013, a adoptării şi promulgării actului normativ reparatoriu. Astfel, am girat cu autoritatea, onoarea şi identitatea fiecăruia, angajamentul public al guvernanţilor şi Coaliţiei politice majoritare, de a rezolva urgent şi legal, litigiului pensiilor militare. De fapt, noi apreciem că este o obligaţie morală a celor care gestionează treburile statului, de a repune în matca lui firească, statul de drept. Abuzul grosolan săvârşit de fostul guvern Boc, prin falsul şi ilegalul principiu al contributivităţii, este un atac direct şi brutal la adresa unităţii, solidarităţii şi nivelului de trai al pensionarilor militari. Este regretabilă, iresponsabilă şi umilitoare decizia politică luată în 2011, ca unii dintre noi să fim sancţionaţi de foştii guvernanţi, în baza unui principiu artificial creat, asociat cu incapacitatea profesională şi logistică de culegere, analiză şi prelucrare a datelor şi informaţiilor referitoare la munca noastră anterioară.
2.
Constatăm, pe zi ce trece, că „motoarele” guvernării precum şi
preocupările Coaliţiei s-au decuplat de esenţa promisiunilor
electorale, prin care au reuşit să câştige încrederea şi
„telecomanda” puterii publice. Este adevărat că noi, cei 30.000
de militari pensionari, sancţionaţi pe nedrept, nu suntem cea mai
urgentă prioritate. Am aşteptat un an pentru ca celelalte
categorii sancţionate de guvernul portocaliu, să fie repuse în
drepturile legitime. Am rămas singurii sancţionaţi, pe nedrept şi
am girat cu încredere şi în deplină linişte socială, guvenul
USL. Acum a venit timpul să cerem finalizarea acestor angajamente
asumate de Guvern şi Coaliţie. Termenul convenit , în urma
dialogului din 04.03.2013 este 1 Aprilie, 2013. Sperăm , cu toţii,
ca această dată calendaristică, încărcată cu semnificaţia
simbolică a păcălelii, să nu fie un motiv de a justifica neşansa
noastră.
Semnalele
pe care le recepţionăm , tot mai des, atât de la demnitarii
implicaţi în stingerea litigiului cât şi pe orizontală, de la
camarazii din teritoriu, ne transmit unele semne de îngrijorare şi
anume: intenţiile mascate de acoperire a celor care au produs
abuzul; preocuparea principală de a menţine pensiile crescute
(acest element îl susţinem şi noi); unele capcane juridice
introduse în proiectele reparatorii cu impact negativ asupra
rezultatelor aşteptate de cei 30.000 de militari pensionari;
evitarea totală a unor declaraţii publice referitoare la data
planificată a stingerii litigiului; continuarea primirii, în lunile
februarie - martie 2013 unor decizii prin care se continuă „curbele
de sacrificiu” tot asupra acelor pensii diminuate; activizarea
centrelor militare judeţene în a găsi vinovaţii, tot în rândul
celor cu pensiile diminuate; unele răspunsuri evazive legate de
corectitudinea sau incorectitudinea procesului de recalculare; lipsa
de transparenţă cu privire la rezultatele auditelor şi
sancţionarea vinovaţilor; tendinţa de a dispersa
responsabilităţile şi absenţa unei atitudini constructive din
partea politicienilor USL; proiectarea unei întârziri planificate
în soluţionarea politică a abuzului etc.
Toate
aceste semnale produc multă îngrijorare şi nesiguranţă în
rândul celor 30.000 de pensionari militari sancţionaţi, pe
nedrept.
3.
În acest context, deloc favorabil, în care, printre noi sunt
prezente şi active uneltele dubioase ale manipulării şi
diversiunii, solicităm conducerilor Filialelor şi Comitetului
Director următoarele:
3.1.
Adoptarea, pentru prima etapă până la 01.04.2013, a unei
strategii de aşteptare, încredere limitată, vigilenţă sporită,
implicare nemijlocită şi solidară în deplin acord cu
angajamentele asumate;
3.2.
Răspunsul negativ al puterii după această dată, demonstrează
faptul că abuzul împotriva noastră se menţine şi trebuie
sancţionat cu reacţii democratice de răspuns; originea acestor
reacţii trebuie identificată în pasivitatea, incompetenţa şi
aroganţa clasei politice.
3.3.
În situaţia în care se confirmă faptul că funcţionează „ziua
păcălelilor” şi calvarul nostru continuă cu pensiile jefuite şi
căutarea dreptăţii imposibile, prin sălile tribunalelor, este
necesară exprimarea unei opţiuni, în legătură cu strategia de
urmat ;
3.4.
Adresăm conducerilor filialelor din ţară precum şi Comitetului
Director al SCMD, apelul nostru de a reveni la unitatea sindicală
totală şi de a abandona atitudinile şi comportamentele
„simbriaşilor”puterii; prin atitudinea pe care o vom manifesta,
vom cunoaşte adevărul despre noi; în afara acestuia toţi vom avea
de suferit deoarece minciuna se inventează atât de uşor;
3.5.
Solicităm Comitetului Director să reglementeze comunicarea cu
filialele din capitală şi Ilfov pentru a avea o dimensiune reală a
forţei noastre democratice; în absenţa acestei comunicări
prioritare vom fi obligaţi, ca noi, cei din teritoriu, să ne luăm
măsurile necesare; vedem în capitală, forţa sindicală principală
şi nu trezoreria SCMD;
3.6.
Apreciem că, după 01.04.2013 în absenţa unei soluţii legitime, a
trecut vremea dialogului clasic şi a venit vremea dialogului de tip
european; dorim să cunoaştem cine mai suntem aceia care vom fi
prezenţi la un „altfel de dialog”.
3.7.
În absenţa unei soluţii pozitive până la termenele convenite
prin dialog, suntem
pentru organizarea şi desfăşurarea mişcărilor de protest
repetate şi active , cu toate forţele sindicale.
În acest scop, Comitetul Director să intreprindă măsurile ce se
impun pentru evaluarea forţei sindicale combative, capabilă să
susţină legitimitatea stopării abuzului.
3.8.
Adresăm,
tuturor filialelor care susţin acest comunicat, rugămintea de a-l
posta pe blogul filialei , în semn de solidaritate cu cele exprimate
de noi.
Toate
aceste probleme solicită un răspuns argumentat al Comitetului
Director, prezentat
în strategia de răspuns la minciună, aroganţă şi dispreţ faţă
de noi, până pe data de 05.04.2013
joi, 14 martie 2013
I N V I T A T I E
Desi a trecut ceva vreme de cand, in conformitate cu noile realitati politice,sociale si militare, "s-au stins luminile" intai in Regimentul 26 iar mai apoi in Brigada 37, militarii in rezerva care au activat in cele doua structuri de elita ale Armatei Romaniei, retraiesc zilnic acele momente cand au servit patria cu onoare si demnitate.
De aceea nu putem uita ca ziua de 1 Aprilie 1913, marcheaza actul de nastere al primei structuri militare romanesti pe teritoriul localitatii Ineu, devenita in timp o importanta garnizoana de artilerie din organica Armatei Romane.
Aspecte din istoria unitatilor militare care au functionat in Ineu vor fi prezentate pe aceasta pagina, in zilele ce urmeaza.
Pentru a cinsti cum se cuvine implinirea unui secol de militarie la Ineu, adresam, tuturor celor care si-au inchinat viata nobilei misiuni de aparare a tarii, activand fie in cazarma de la gara fie in cea de peste Cris, INVITATIA de a participa, impreuna cu sotiile, la :
" APLICATIA TACTICA "
CU TRAGERI, FOLOSIND MUNITIE
DE "TARII" DIFERITE,
ce se va desfasura in localul Restaurantului "Central",
in ziua de 1 Aprilie 2013 incepand cu ora 18.00.
Detalii cu privire la organizarea si desfasurarea evenimentului le puteti afla de la domnii:
-General de Brigada VASILE BAETAN
-Colonel MIHAIL MAFTEI
-Locotenent colonel ALEXANDRU SOARE
-Maior VIRGIL CNAB.
Inscrierile se fac la D-l Maior Virgil Cnab pana marti 26 martie 2013.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




