MEMORIUL INAINTAT REPREZENTANTILOR GUVERNULUI SI CONDUCERII USL

CENTENARUL REGIMENTULUI DE ARTILERIE DE LA INEU

             Luni 1 Aprilie, ce s-a intamplat la Ineu n-a fost nici pe departe o pacaleala.
            
            La 100 de ani de la infiintarea Regimantului 26 Artilerie, au participat la aceasta aniversare fix 100 de persoane. 
            Fosti combatanti ai regimentului, traitori atat in Ineu cat si pe alte meleaguri - Sibiu, Oradea, Alba Iulia, Aiud, Bucuresti, Brasov, Targu Mures, Arad - impreuna cu sotiile, au tinut sa participe la acest eveniment.

            Aniversarea noastra a fost onorata de reprezentantii autoritatilor publice locale, prin participarea domnilor Primar Calin-Ilie Abrudan si Viceprimar  Ionel Alb.
            De asemenea am fost onorati de particparea mai tinerilor reprezentanti ai institutiilor militare care functioneaza in Ineu, Comandantul Politiei - Comisar sef Aurel Zaharia si Comandantul unitatii de Pompieri - Capitan Florentin Tigan.

            Desi, prin restucturarea Armatei, necesara accederii Romaniei in structurile europene si euro-atlantice, Regimentul 26 Artilerie nu mai exista, spiritul de corp al cadrelor care au activat, in diferite perioade, sub drapelul de lupta al acestei unitati de elita, a ramas aproape intact.

            In general, in atari situatii, comentariile cam devin de prisos si, drept consecinta, lasam imaginile sa vorbeasca. Iar celor care le privesc le lasam libertatea de a se pronunta.

            La final puteti lectura un scurt istoric al Regimentului de Artilerie de la Ineu.

 

            Istoria Regimentului 26 Artilerie incepe la 1 aprilie 1913, in garnizoana Slatina, fiind infiintat prin Decretul Regal nr.3243, in subordinea Corpului 1 Armata Craiova. Nu se uscase bine cerneala de pe actul de “nastere” cand, impreuna cu alte unitati ale Corpului 1 Armata, participa la cel de-al doilea Razboi Balcanic, ajungand pana aproape de Sofia.

             In scurta perioada de pace care a urmat, regimentul revine la Slatina unde,concomitent cu refacerea capacitatii de lupta afectata de campania balcanica, isi desfasoara activitatile specifice pregatirii pentru lupta. 15 august 1916, ziua intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial, regimentul primeste “botezul focului” in culoarul Timis-Cerna, dupa care continua actiunile de lupta, in cadrului Corpului 1 din subordinea Armatei 1, in Defileul Jiului. In iarna ce a urmat, regimentul, retras in Moldova, se reorganizeaza si din ianuarie 1917 intra in subordinea Diviziei 11 Infanterie. Cu doua divizioane de obuziere si unul de tunuri, participa la finalul bataliei de la Marasesti. Dupa cateva luni de refacere si pregatire, in anul 1918 gasim trupele regimentului in Basarabia, unde se remarca prin actiuni impotriva bandelor bolsevice, aducandu-si o contributie importanta la consolidarea unirii acestei provincii cu Romania. In tomna aceluiasi an regimentul este trecut in subordinea Diviziei 18 Infanterie, cu care va participa la campania impotriva Armatei Rosii Maghiare, intrand alaturi de celelalte unitati ale Armatei Romane in Budapesta.

             200 de morti, 500 de raniti si disparuti, ca sa nu mai vorbim de pierderile materiale, acesta ar fi bilantul contributiei Regimentului 26 Artilerie in prima conflagratie mondiala.

             Dupa incetarea operatiunilor militare revine in garnizoana Slatina si reintra in subordinea Diviziei 11 Infanterie.

             In perioada de pace interbelica s-au derulat actiuni de refacere a capacitatii operative coroborate cu o intensa pregatire pentru lupta, norii negri ai celui de-al doilea razboi fiind tot mai apasatori.

             Imediat ce s-a declansat razboiul, ragimentul intra in procedura de mobilizare generala si este trimis in Moldova unde, in cadrul Diviziei 11 Infanterie, participa la actiuni de acoperire a frontierei de rasarit. Incepand cu 22 iunie 1941, la ordinul maresalului Ion Antonescu “Ostrasi,Va ordon: Treceti Prutul”, regimentul intra in focul luptelor din campania pentru eliberarea Basarabiei de Sud,ajungand pana la Odesa. Pentru vitejia dovedita de intreg personalul regimentului in luptele pentru eliberarea Odesei, prin Inalt Decret Regal, Drapelul de Lupta al Regimentului 26 Artilerie a fost decorat cu Ordinul : Mihai Viteazul” clasa a II-a.

             Pentru refacerea capacitatii de lupta, serios afectata in crancenele lupte din campania basarabeana, revine in garnizoana de resedinta Slatina, iar din iulie 1942 Regimentul 26 Artilerie va primi misiunea de a contribui la intarirea frontului de la Cotul Donului, sprijinind cu foc de atrilerie unitatile Diviziei 11 precum si alte unitati ale Armatei 4 Romane. Cu toate pierderile deosebit de mari in efective si tehnica de lupta, Divizia 11 Infanterie evita incercuirea si reuseste sa se retraga din zona fierbinte a frontului. Drept consecinta Divizia, cu toate unitatile sale, inclusiv Regimentul26, revine in tara, in primavara anului 1943, pentru organizare si dotare. Dupa mai putin de un an, in care pregatirea pentru lupta nu a incetat, la sfarsitul lunii mai a anului 1944, subunitatile regimentului sunt transportate in Moldova pentru a participa la operatiunea de oprire a ofensivei Armatei Rosii pe frontul Iasi-Chisinau.

             Ziua de 23 august 1944, cand Armata Romana a intors armele impotriva fostilor aliati, gaseste regimentul concentrat la Slatina, unde se reorganizeaza si asteapta noi ordine. Acestea nu vor intarzia sa apara. Pana la sfarsitul zilei o parte din efective vor fi angrenate in luptele pentru neutralizarea garnizoanei germane si apararea podului peste Olt, iar o baterie de tunuri va participa la infrangerea trupelor germane aflate la nord de Bucuresti.

In luna septembrie trupele regimentului se deplaseaza, cu trenuri ale Cailor Ferate Romane, in localitatea Dimbau (langa Targu-Mures), de unde isi va incepe campania, in cadrul Diviziei 11 Infanterie si Armatei 4 Romane, pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei. Oarba de Mures, Tarnaveni, Jibou, Dej, Carei sunt repere de referinta in parcursul glorios al ofiterilor, subofiterilor si ostasilor Regimantului 26 Artilerie.

25 octombrie 1944 la ora 14.30, data consemnata in Ordinul de Front, cand trupele regimentului au depasit frontiera de stat, trecand in Ungaria, marcheaza ultimul capitol al unui parcurs glorios pe campurile de bataie al unei unitati de elita a Armatei Romaniei.

Pana la 19 decembrie cand a atins frontiera ungaro-cehoslovaca, regimentul a sprijinit ofensiva unitatilor Diviziei 11 pe itinerariul Debrecen-Niregyhaza-miskolt.

Pe teritoriul cehoslovac ofensiva a continuat pana la 12 mai 1945, pe directia Banska Bistrica pana la 60 km sud de Praga. Ultima pozitie de tragere din Al Doilea Razboi Mondial ocupata de subunitatile regimentului 26 Artilerie, este in preajma localitatii Prostejov.

             Dupa incetarea tuturor ostilitatilor militare in Europa, Divizia 11 Infanterie cu toate unitatile sale se concentreaza in raionul Zubri pentru refacere si pregatirea inapoierii in tara.

             Marsul spre tara, combinat (pe jos si pe autotrenuri), incepe la 12 iunie 1945 si se va incheia la 23 august 1945 cu defilarea pe sub Arcul de Triumf. La intrarea in tara trupele Diviziei 11, cu Regimentul 26 in subordine au defilat in Oradea fiind aclamati de multimea entuziasta si recunoscatoare.

             Jertfa regimentului in campaniile ultimei conflagratii mondiale:

                         -1400 de morti,raniti si disparuti;

                         -jumatate din numarul obuzierelor si tunurilor distruse;

             In luptele purtate atat spre est cat si spre vest oamenii regimentului au strabatut peste 1500 de km, au traversat patru mari cursuri de apa si cinci masive muntoase, au participat la eliberarea a peste 400 de localitati dintre care 25 de mari orase marea lor majoritate din Romania,Ungaria si Cehoslovacia.

             Razboiul fiind de domeniul trecutului, armata a suferit nenumarate organizari si reorganizari conforme noile orientari politice ale autoritatilor instalate la putere. In acest context, in decurs de trei ani regimentul a fost mutat provizoriu prin mai multe garnizoane, in final, la 5 aprilie 1958 stabilindu-i-se “domiciliul” definitiv in orasul Ineu in cazarma existenta in proximitatea garii CFR. A ramas in continuare in subordinea Diviziei 11 Infanterie (ulterior devenita Divizia 11 Mecanizata), cu comandamentul in municipiul Oradea.

             Pana la reorganizarea din 1995, Regimentul 26 Artilerie a functionat cu trei divizioane de obuziere 122 mm si o baterie de aruncatoare proiectile reactive 130 mm (materiale din arsenalul rusesc). In anii '80 obuzierele de 122 mm au fost inlocuite cu abuziere de 152 mm iar aruncatoarele de proiectile reactive cu cele de 122 mm, ambele de provenienta romaneasca.

             Reforma capitalista a Armatei Romaniei, cu finalitate intrarea in UE si NATO, a transformat regimentul in trei divizioane independente, unul de obuziere, unul de tunuri si unul antitanc, care si-au mai trait traiul pana pe 1 iulie 2002

             Perioada cat destinul acestei unitati a fost strans legat de orasul Ineu, poate fi sintetizata astfel: “Regimentul 26 Artilerie inainte si dupa Revolutia din Decembrie 1989”. Aceasta sintagma ar putea fi tradusa foarte simplu prin faptul ca, indiferent de regimul politic aflat la carma tarii, regimentul a functionat si s-a manifestat in stricta conformitate cu menirea sa de structura militara aflata in slujba tarii si poporului sau. Preocuparea pentru mentinerea unei cat mai ridicate capacitati de lupta si actiune a fost obiectivul major al intregului efeciv, concretizat in rezultate la cel mai inalt nivel in poligoanele de tragere, pe campurile de instruire sau in salile de specialitate.

             Anual regimentul, cu intregul efectiv sau pe subunitati, a desfasurat aplicatii tactice cu trageri de lupta in poligoanele Taut-Dud si Cincu. De asemenea periodic s-au derulat aplicatii cu trageri de lupta in zonele muntoase. In poligonul Cincu de foarte multe ori regimentul a deservit, prin trageri de lupta, aplicatiile desfasurate de catre Facultatea de Artilerie din Academia de Inalte Studii Militare din Bucuresti, precum si de catre Centrul de Perfectionare a Ofiterilor de Artilerie de la Ploiesti. Competenta si profesionalismul ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor alturate elanului tineresc al gradatilor si soldatilor, au fost unanim apreciate, calificativele superioare care au fost acordate de catre esaloanele superioare stand marturie in acest sens.

            Una dintre actiunile menita sa intareasca aprecierile anterioare, s-a derulat in vara anului 1982, cand regimentul a fost desemnat de catre conducerea armatei sa sustina o aplicatie demonstrativa cu trageri de lupta in munti, aplicatie ce s-a desfasurat in Pasul Bratocea si la care au asistat atasatii militari acreditati in Romania. Alta actiune a avut loc paisprezece ani mai tarziu – 1996 – in poligonul Taut-Dud, in fata aceleiasi asistente, dar fara a se executa trageri de lupta. In ambele situatii desfasurarea fortelor si mijloacelor s-a incadrat cu strictete in planurile operative, iar tragerile reale de lupta de la Bratocea au evidentiat o precizie care a atras cele mai frumoase aprecieri.

             Nu putem trece peste perioada comunista fara a evidentia participarea efectivelor regimentului la actiuni economice care, dupa toate reguluile nu aveau nici o tangenta cu militaria. An de an, cu rare exceptii, vara si toamna, detasamente de militari constituite functie de necesitatile impuse de conducerea de partid si de stat, au sustinut campanii agricole in judetele Arad, Timis, Dolj,Calarasi sau Ialomita.

            Participari semnificative ale personalului s-au consemnat la construirea unor importante obiective industriale precum: Combinatul Azomures din Targu Mures, Portile de Fier,Combinatul chimic Arad, Intreprinderea Solventul din Timisoara, barajul Oasa de pe raul Sebes, Transfagarasanul, Canalul Dunare-Marea Neagra.

             Un alt capitol in care militarii regimentului au dovedit forta si curaj uneori iesite din comun, s-a scris in luptele purtate pentru inlaturarea efectelor catastrofale ale vitregiilor naturii. La inundatiile din anii 1970, 1975, 1981, 1999, ofiteri, subofiteri si ostasi au fost de un real ajutor familiilor napastuite de furia apelor Muresului, Crisului Alb si Crisului Negru.

             Pe parcursul existentei sale in vreme de pace, au existat destule intamplari, unele mai hazlii, altele mai serioase, care au marcat existenta celor care le-au trait.

             Evenimentul de referinta pentru istoria fotbalului romanesc, Finala Cupei Campionilor de la Sevilla, din 7 mai 1986, castigata de Steaua Bucuresti, n-ar avea vreo lagatura speciala cu oamenii regimentului. Si totusi.....

             In periada 10 mai-10 iunie 1986 regimentul urma sa desfasoare aplicatii tactice cu trageri de lupta in poligonul Cincu. De regula deplasarea spre aceasta zona se efectua pe calea ferata, pe itinerariul Ineu-Voila (cam la 15 Km de poligon). Imbarcarea obuzierelor, masinilor si celorlalte materiale s-a executat in ziua de 4 mai, iar in dimineata zilei urmatoare garnitura de vreo 30 de vagoane s-a pus in miscare. Cum pe timp de pace indicativele militare CFR nu aveau mare prioritate, dupa multe stationari prin garile mai importante de pe traseu, am ajuns in gara Voila in jurul orei 19.00. marea finala incepea la 21.00. Evident marea majoritate a celor din tren ar fi dorit sa vada meciul. Experienta trecutelor actiuni de acest gen, pe aceeasi rampa, evalua cam la 4-5 ore debarcarea plus marsul pana in locul de concentrare a tehnicii si personalului. Ce s-a intamplat atunci? Comandantul regimentului Maiorul (acum genelal de Brigada) Vasile Baetan a initiat o scurta sedinta, pe rampa garii din Voila, “ordinul de lupta” fiind pe cat de scurt pe atat de cuprinzator si anume:

                         -primul autovehicul debarcat va fi autoturismul ARO care va lua televizorul si va pleca sa-l instaleze in tabara;

                         -comandantii de divizioane si baterii sa-si debarce tehnica in deplina ordine si mai presus de toate in cea mai stricta disciplina;

                         -cand ultima masina va cobori de pe rampa coloana regimentului se va pune in miscare spre poligon.

Avand intelegerea si tot concursul din partea personalului garii Voila debarcarea a decurs deosebit de rapid si fara vreo cat de mica problema, asa incat cu 10 minute inainte de inceperea meciului toata suflarea era in fata televizorului.

Inutil sa mai vorbim ce s-a intamplat la final.

             O intamplare cu un farmec cu totul si cu totul deosebit s-a petrecut pe timpul aplicatiilor, aminitite mai sus desfasurate in muntii din pasul Bartocea. In prima duminica de la instalarea taberei urma sa se desfasoare depunerea Juramantului Militar de catre tinerii recent incorporati. Cum “casa” noastra era destul de departe, am luat legatura cu autoritatile locale din comuna cea mai apropiata Valea Doftanei. Primarul comunei, onorat de invitatia facuta a promis ca va lua toate masurile ca oamenii nostri sa nu se simta straini pe acele meleaguri. Ce a urmat a depasit orice asteptare din partea noastra. Dis de dimineata un important cortegiu de masini a ocupat poienile din jurul taberei, instaland tarabe de tot felul. Nedumeriti de ceea ce vedeam, am fost pusi in tema ca primarul a mobilizat toata conuma sa participe la aceasta ceremonie militara, iar oamenii locului, neobisnuiti cu o prezenta reala a armatei in zona lor, au dat curs initiativei, venind cu tot entuziasmul la aceasta serbare campeneasca. Mai departe orice comentariu nu-si prea are rostul.

             La final, cateva cuvinte despre Cazarma in care a fiintat Regimentul 26 Artilerie vreme de 44 de ani, cunoscuta, ca si regimentul, sub indicativul UM 01214 Ineu.

             Pamantul pentru construtia cazarmii a fost cedat Ministerului de Razboi in anul 1935 de catre baronul Ludovic Solymosy. Constructia cazarmii a durat 3 ani si incepand cu anul 1939 a gazduit urmatoarele structuri militare:

                         -Regimentul 85 Infanterie, pana in 1942;

                         -Scolile de Ofiteri de Rezerva nr.6 Ineu si nr.2 Bacau, pana in 1945;

                         -Scoala de Soferi pentru militari in termen, pana in 1950;

                         -Scoala de Ofiteri Politici, pana in 1955;

                         -Divizionul de Tunuri calibru 85 mm pana in 1958.